Psihanaliza > Editorial

Nevroza și viața politică la noi

E o nevroză în lumea politică ce se reproduce cu concursul principalilor bărbați de stat. Sunt cuvintele cunoscutului analist Emil Hurezeanu, la Digi 24. Deși amabil și înclinat spre expresii convenabile, E H mai scapă uneori și observații acide.

Ce ne surprinde aici este cuvîntul " nevroză". Împrumutat din psihoterapie, el își găsește locul și în discursul public atunci cînd vrem să subliniem un neajuns, un minus. Dar este el oare potrivit?

Nevroză individului este un complex de factori mai ales psihici care îl împiedică să trăiască viața plenar, sau mă rog, pe aproape. El nu mai este capabil de muncă, de idealuri, de dragoste. Nevroticul are probleme insurmontabile, dar de care este conștient. El nu le poate rezolva singur pentru că nu vede legătura cauzală între dificultățile vieții sale de zi cu zi și simptomele nevrotice: idei obsesive, fobii, inhibiții diverse, sexuale, manifestări isterice (psihosomatice) etc.

Departe de a vedea în nevroză un minus - nevrozatul nu este un ins rău intenționat, un asocial, sau cum se spune azi "sociopat" -, specialistul încearcă să conecteze simptomele cu anumite inhibiții care nu implică neapărat o carență sau handicap.

Ținînd cont de cele spuse, dacă aplicăm termenul "nevroză" la lumea politică vedem că nu se potrivește. Politicienii noștri sînt departe de a fi nevrozați. Știu că mulți cred contrariul, că avem de-a f ace cu oameni perturbați mintal. Dar această opinie este rezultatul unui raționament de alt ordin decît unul psihoterapeutic: observînd purtarea inadecvată a politicienilor - și nu mă refer neapărat la corupție, ci la tipul de relații care se stabilesc între ei - ai imediat impresia că este ceva nesănătos. Te gîndești automat că neputința unor adulți de a proce da diplomatic, protocolar, cu bune intenții, în treburile statului este o carență mintală. Deși nu este. În fond nu este realmente o neputință, ci o poziție asumată.

Cînd Poanta, de exemplu, semnează pe ascuns un pact de coabitare chiar cu cel pe care l-a atacat sistematic și pe care a promis că îl răstoarnă - motivul pentru care alegătorii au mers la vot și i-au oferit un suport formidabil - este un act asumat, un act deliberat și nu un simptom nevrotic. El are o finalitate - în intenția lui Ponta - aceea de a-i oferi privilegiul de a-și exercita mandatul fără bețe în roate. Într-un fel, Ponta declara astfel că nu are nimic cu președintele , dacă nici acesta nu îl deranjează!!!

O simplă analiză ne ajută să înțelegem că toată propaganda anti-Băsescu dinainte de alegerile parlamentare a fost trambulina care să permită alianței - azi defuncte - un demaraj în trombă. Nici urmă de nevroză aici, ci numai calcul politic.

Dar noi suntem adepții unei ordini morale a faptelor publice, mai ales pentru că ne raportăm la oameni de acest calibru (lideri politici, senatori, miniștri, președinte etc.). Ne imaginăm că oamenii publici sînt neapărat ireproșabili, sau ne dorim asta dintr-un soi de naivitate infantilă care vede în părinți niște semizei. Iar oamenii publici sunt părinții reînviați în splendoarea lor inițială.

Confruntați cu realitatea evenimentelor ca cel de mai sus avem un moment de ezitare și derută. Și pentru a nu renunța brutal la visările noastre naive cu supereroi conchidem că boala e de vină, nevroza!!!

Nevroza  - boala - trebuie să explice de ce-urile noastre. Poate că dl C utare a fost nevrozat cînd a semnat cutare act, sau a declarat cutare lucru. Poate că, de fapt, nevroza, văzută ca un soi de virus extrem de agresiv care circulă liber prin spațiul public, l-a atins așa cum i-a atins și pe ceilalți. În acest caz, nevroza își asumă rolul de țap ispășitor ca și alt termen celebru deja: comunismul. Comunismul i-a făcut pe oamenii normali să se poarte ca neoamenii!!!

Această explicație are calitatea de a ne menaja visările. Un om bolnav se poate trata - deci și perturbarea, anomalia politică pot fi tratate . Totul ar putea fi redus la o simplă pilulă!!!

Românii au căutat întotdeauna soluții simp le la probleme complexe. O carență de educație? Poate. Un om adult se angajează activ în probleme, se consultă, caută, cercetează, scrie și denunță. Un individ infantil caută pilula și, evident, explicația din afară. El e mulțumit dacă vocabularul îi sare în ajutor cu cuvinte ca "nevroză" sau "comunism".

--
Material de Jean Chiriac

Home | Psihanaliza | Cursuri | Articole

 Asistență 24x24 | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa