Să mai amintim și faptul că prezenți în sala de cinema unde se proiectează filme erotice spectatorii nu trec la fapt, cum s-ar putea
crede și ar fi de înțeles. Refulările azi sunt mai mari, dacă pot spune astfel, mai intense.
Îmi vine în minte în legătură cu această afirmație plaja unei stațiuni
la mare plină de femei aproape goale care, totuși, nu provoacă violuri în masă. Chiar dacă credem că asta e dovada civilizării sau a învățării de a-ți reprima instinctele, trebuie să știm că în afara de
situația cînd energia sexuală este cheltuită în alte scopuri, extra-sexuale, ea nu poate fi stopată, dispersată, anulată etc. Poate în schimb să capete expresii patologice, de la cele mai simple acte
ratate, la simptome psihosomatice (cum sunt cele din isterie) obsesii sau psihoză.
Deci, într-un cuvînt, refulările sexuale stau încă la baza viselor, așa
cum s-a spus în psihanaliză, doar că visele, totuși, nu sunt toate sexuale.
În monografia sa, Freud dă exemple de vise fără conținut sexual deși și acolo este inclusă plăcerea chiar și atunci cînd e vorba să
amînăm ora de trezire dimineața visînd că sîntem deja la slujbă.
În consecință, o mare parte a efortului analitic cu persoanele suferind de diferite inhibiții, mai mult sau mai puțin vizibile, se
axează pe analiza viselor și deci a sexualității visătorilor. Dorința de a sări peste acest prag nu are o bază solidă în teoria și experiența psihanalitice, ci ține de jenă, pudoare, refuz al sexualității ca una
din nevoile fundamentale în viața umană.
*Sexul a fost întotdeauna o parte mare în conținutul visului deopotrivă la bărbat și femeie. În urmă cu o sută de ani, Freud a
concluzionat că aproape toate visele reprezintă o formă de refulare sexuală. Pe vremea lui sexul era refulat cultural și ca urmare era exprimat mai des în visele indivizilor. (Trad. Ioan Ionuț).
--
Material de Ioan Ionuț