Discriminarea pozitivă şi cuvîntul "primitivi"

Am primit recent o scrisoare avertisment de la o doamnă care ne anunţa că cuvîntul "primitivi", din titulatura unuia din cursurile noastre, nu este potrivit pentru că ar putea fi considerat o insultă. Titlul cursului este "Interpretarea viselor de la primitivi la Freud şi Jung".

La drept vorbind, mi-este greu să îmi imaginez cum s-ar putea considera insultaţi cei numiţi primitivi în cursul nostru - e vorba de triburi vizitate pe vremuri de misionari, situate prin Australia sau Africa (nu-mi amintesc acum). Aceşti oameni nu citesc cursurile noastre şi chiar daca ar v rea să le citească mă tem că nu cunosc limba...

Sigur că acesta nu e un argument. Dacă ne ferim să insultăm pe cineva, dacă îi menajăm personalitatea şi drepturile la civilizaţie nu contează nivelul de cult ură şi limbile vorbite!

Problema e alta: cuvîntul "primitiv" nu a fost utilizat cu scopul de a jigni. El vrea să ajute la crearea unei categorii distincte de cele numite Artemidor, Macrobius, Freud sau Jung. Este vorba de o categorie de vise şi nu de persoane. Dar chiar şi aşa lucrurile nu par că s-ar lămuri. Pentru că aceste vise sunt visate de persoane care pot fi privite ca primitive...

Confruntat cu aceste dileme a trebuit să analizez mai departe contextul în care apare acest cuvînt.

Pe scurt, este vorba de visele visate de persoane făcînd parte din mici aşezări sau populaţii, triburi, cete, cum vrem să le spunem, trăitoare în Africa sau Australia, în zone izolate, greu accesibile. Nu ştim sigur dacă aceste entităţi mai există (informaţiile despre ele provin de la misionari, de circa 2-3 secole). Visele lor sunt însă comentate într-un context mai larg care include Vechiul Testament, Macrobius, Artemidor, Freud şi Jung. Există oare vreo aluzie la primitivitate, în sens peiorativ, în această abordare? Nicidecum. Există oare vreo intenţie Ľ de a aduce ofense primitivilor? Nicidecum. Rostul cursului nostru este să analizeze specificul fiecărei abordări şi nu să lanseze judecăţi valorice, la genul cutare e mai bună, cutare e inferioară etc.

Problema este că doamna care ne-a sesizat nu a citit cursul nostru (şi nici nu şi-a exprimat dorinţa să o facă). Necitind, nu are acces la context şi nu poate discerne dacă remarca sa este sau nu pertinentă. Şi totuşi, ne scrie şi ne somează, aproape, să înlocuim termenul cu pricina. De ce o face?

Din eroare? Din dorinţa de a ne ataca pur şi simplu sau a se face utilă? Toate acestea sunt probabile, mai ales prin email Ľla adăpostul anonimatului pe care îl presupune conversaţia prun email unii simt nevoia să dea frîu frustrărilor şi să vorbească liber (poate prea liber!) despre verzi şi uscate. Dar mai există şi o altă cauză. Se numeşte discriminare pozitivă.

Sunt convins că toţi ştiu ce este "discriminarea pozitivă": tentativa de a face din inferioritate o superioritate. Păstrînd proporţiile, putem ajunge în situaţia de a spune că o infirmitate nu este o invaliditate, ci o calitate, astfel încît, treptat, să-i determinăm pe toţi membrii societăţii să accepte să fie infirmi !

E absurd, şti u, dar aşa stau lucrurile. Extinsă fără nicio noimă, discriminarea pozitivă atinge orice. Ea are un vocabular de cuvinte interzise la care face apel indiferent de situaţie şi acuză. Ea este la fel de intolerantă ca şi discriminarea clasică şi duce la efecte ca şi aceea. Totuşi, realitatea discriminării ascunde întotdeauna - atunci cînd nu este justificată - o agresivitate refulată care are nevoie să se exprime oficial. Cu justi ficare...

--
Articol de Ioan Ionuţ