Karl Abraham (1877-1925), chiar dacă a murit tînăr, a marcat considerabil istoria psihanalizei prin faptul că a stat la baza unor curente, adeseori opuse, ca teoriile relaţiei cu obiectul, psihologia eului, kleinism etc. Interesul lui Abraham pentru modelele relaţionale corespunzînd diferitelor stadii de dezvoltare psihosexuală elaborate de Freud a deschis poarta psihanalizei moderne atît în Statele Unite, cît şi în Anglia, care îşi vor axa lucrările pe acest aspect al clinicii şi teoriei.

Născut în Bremen, Germania, Karl a urmat studii strălucite în medicină care i-au adus un post la spitalul de boli nervoase Burgholzli, alături de faimosul Eugen Bleuler. Aici el se iniţiază în psihanaliză alături de Carl Gustav Jung. Va intra în contact cu Freud în 1907 şi va deveni unul din cei mai siguri colaboratori şi un prieten intim.

Abraham, pe care mulţi îl descriu ca fiind cel mai echilibrat dintre primii
analişti, a fost cel care l-a pus în gardă pe Freud în privinţa lui Jung, în care vedea un deviaţionist şi un personaj de care ar trebui să te fereşti. El s-a reîntors în Germania unde a fondat Societatea berlineză de psihanaliză, în 1910.

Sub conducerea lui Abraham, Berlinul era pe cale să devină un centru major de formare, de cercetare, de practică a psihanalizei, graţie fondării unei policlinici. Mulţi din analiştii din a doua generaţie s-au format, parţial, acolo.

Moartea lui Abraham în 1925, în urma unui cancer, şi ascensiunea nazismului au neantizat aceste realizări.

--
Traducere şi adaptare I. Nicolau

--

<- Înapoi la Comitet