Sigmund Freud > Prezentare de carte

Studii asupra isteriei (1895)

Publicate în 1895 de către Sigmund Freud și Joseph Breuer, "Studiile asupra isteriei" sînt considerate în general drept lucrarea care marchează debutul psihanalizei. În realitate, aceste studii sînt o opera de tranziție între perioada pre-analitică și opera freudiană așa cum o cunoaștem. În această calitate "Studiile asupra isteriei" sînt adeseori o sursă de confuzie pentru cititorul profan care ar căuta aici unele informații suficiente și definitive asupra gîndirii lui Freud.

Lectura "Studiilor asupra isteriei" este una pasionantă, deoarece fiecare dintre cazurile descrise de către autori constituie echivalentul unei scurte opere romanești care captează și menține interesul cititorului. Pe parcursul lucrării sîntem martorii scrierii istoriei maladiei, dar și ai imprevizibilului unei forme de tratament inedite care dă cuvîntul bolnavului însuși. Entuziasmul celor doi autori, mai ales al tînărului Freud, este molipsitor și, chiar dacă rigoarea clinică a expozeului a fost pusă recent sub semnul întrebării (mai ales în cazul Anna O.), această operă marchează o veritabilă ruptură epistemologică în ceea ce privește studiul psihicului uman.

Rezultat al colaborării dintre Freud si Joseph Breuer, această carte marchează și ruptura treptata dintre cei doi. Freud se va angaja pe calea psihanalizei, pe cînd Breuer, mai în vîrstă, se va mulțumi sa urmărească de departe munca fostului sau protejat. Fiecare dintre capitolele cărții poartă amprenta și semnătura propriului autor, ele fiind dovada vizibilă a divergențelor dintre cei doi oameni.

Interpretarea viselor (1900)

Publicată în 1899, însă datată de editor 1900, această carte este piatra de temelie a psihanalizei. Operă impozantă, "Interpretarea viselor" este una dintre cărțile față de care Freud a fost în mod special atașat deoarece a revenit constant asupra ei cu note și adăugiri pe măsură ce gîndirea sa a evoluat și lucrarea a fost reeditată.

"Interpretarea viselor" este o voluminoasă monografie la care Freud a lucrat de-a lungul mai multor ani. O mențiune deosebit de importantă este faptul că această lucrare este împlinirea unei munci intense cu sine însuși, numită de atunci "autoanaliză", pe care Freud, în același timp cercetător și subiect al studiului, a depus-o de-a lungul celei de-a doua jumătăți a anilor 1890. Mărturia acestei munci cu sine o găsim în corespondența cu Wilhelm Fliess (cf.: "Nașterea psihanalizei").

Majoritatea viselor relatate în această carte aparțin autorului; pentru un cititor avizat ele sînt mărturia dinamicii conflictuale în care era prins Freud în acei ani de efervescență, care sînt de atunci încoace un obiect central de studiu pentru mulți dintre cei interesați de psihanaliză.

Scrisă într-un stil bogat, care-i era propriu, și care i-a adus lui Freud premiul Goethe, această lucrare este un studiu amănunțit al viselor și reia, pentru a le discuta și a le arăta punctele slabe, diferitele abordări de pînă atunci ale fenomenului oniric. În continuare, el va consacra mai multe capitole problemei interpretării viselor, unde va pune bazele teoretice și metapsihologice ale întregii sale opere (interpretarea viselor, satisfacerea dorinței, complexul lui Oedip, prima topică etc.). O carte de neratat.

Despre vise (1901)

"Despre vise" este un opuscul scris de Freud în urma publicării în 1900 a monografiei sale despre interpretarea viselor. La instigarea prietenilor săi, printre care Wilhelm Fliess, Freud acceptă să reia pana pentru a redacta un soi de rezumat a lucrării sale sub o forma mai accesibilă publicului larg.

Această carte se citește ușor și rapid; ea ne ajută să ne facem o idee sumară asupra concepției freudiene a visului, dar nu oferă spațiu elaborărilor teoretice privind viața psihică, prezente în ultimile capitole ale cărții din 1900.

O bună introducere în problematica visului, pentru cei care vor să-și facă o idee generală despre acest subiect și care fixează elementele centrale ale viziunii lui Freud.

Referință: textul a fost tradus și în limba româna sub titlul "Interpretarea viselor", editura Măiastra, 1991.

Fragment din analiza unei isterii (1901)

Viziunea lui Freud despre femei a făcut obiectul a numeroase studii, conferințe și colocvii, numeroase dintre ele au ca temă centrală cazul Dora, acea nefericită tînără neînțeleasă de către maestru. Situația este însă mult mai complexă.

Prin publicarea cazului Dora, în 1901, Freud dorea să exemplifice și să demonstreze printr-un exemplu clinic monografia sa despre vise publicată cu un an înainte. Nu este deloc surprinzător faptul că relatarea cazului se centrează în special pe analiza a două vise. În plus, psihanaliza era doar la început, iar Freud este departe de a-și fi dat seama de adevărata importanță a fenomenului transferului în desfășurarea curei.

Cazul Dora poartă amprenta tipică a Vienei începutului de secol XX, a ipocriziei cu care erau tratate problemele sexualității și ale adulterului.

O mamă destul de nevrotică - obsedată de curățenie -, un tată a cărui amantă era soția unui prieten - prieten care încearcă, concomitent, să o seducă pe Dora, care l-a respins iar el se aliază apoi cu tatăl fetei pentru a pune totul pe seama imaginației ei, iată bazele unei drame a vieții cotidiene. Mai adăugați că amanta tatălui se amesteca în educația sexuală a tinerei fete, acest fapt întregind tabloul unei situații explozive.

Deseori i s-a reproșat lui Freud intervenția abruptă în cazul Dora. Unii au văzut o repetiție a traumatismului atunci cînd Freud, creditînd relatarea tinerei fete, a interpretat-o ca exprimînd iubirea ei pentru cel pe care l-a respins. Episodul analitic ia repede sfîrșit la inițiativa pacientei.

Un text interesant, mai ales dacă ne ferim să adoptam a priori o poziție polemică și căutam să tragem învățăturile de rigoare din acest semieșec.

Psihopatologia vieții cotidiene (1901)

Cu monografia despre interpretarea viselor, cartea despre vorbele de duh și lucrarea de față - care se apleacă asupra uitării, lapsusurilor și actelor ratate - Freud încearcă sa demonstreze valoarea generală a noii sale științe în înțelegerea nu doar a patologiei, ci și a psihicului uman în generalitatea sa.

Redactată în același timp cu "Interpretarea viselor", "Psihopatologia vieții cotidiene" a fost publicată în 1901 și este una dintre operele cele mai cunoscute de către marele public nespecialist.

Bucurîndu-se de o lectură plăcută și captivantă, datorită numeroaselor exemple relatate si analizate, această carte a contribuit la răspîndirea ideii că nici un act nu e gratuit și nimic nu se întîmplă degeaba.

Trei eseuri asupra teoriei sexuale (1905)

Acest tratat a fost publicat în 1905 și a fost deseori modificat; de-a lungul anilor el a fost rescris aproape în întregime de către Freud și a avut un efect bulversant asupra tuturor domeniilor cercetării psihicului uman.

Un mit durabil, dar fals, întreține ideea că publicarea cărții ar fi provocat luări de poziție vehemente din partea lumii științifice, oripilate de teoriile asupra sexualității infantile. Realitatea este însă mult mai nuanțată.

În epocă se publicau numeroase cărți pe tema sexualității, iar chestiunea unei vieți sexuale infantile era un lucru abordat deseori și destul de bine acceptat. De altfel, cartea lui Freud s-a bucurat la început de o primire mai degrabă discretă, dar destul de favorabilă, mai ales din cauza faptului că cititorii nu au realizat de îndată în ce măsură concepția asupra psiho-sexualității era revoluționară.

Cele trei eseuri sînt o operă clasică a psihanalizei.

--
Traducere din limba franceză de de Călin Heteș-Peștean (mai puțin textul Despre vise, de Ioan Ionuț).

icon 

<- Înapoi la prezentare de carte

Home | Psihanaliza | Caută pe acest site | Newslette | Contact

© 1998-2015, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa