Sigmund Freud Viata si Opera

Referințe

Referințe despre Sigmund Freud

Michel FoucaultMichel Foucault. - Toată psihiatria secolului al XIX-lea converge realmente către Freud, primul care a luat în serios realitatea cuplului medic-bolnav. (...) Freud a demistificat toate celelalte structuri azilare: el a abolit liniștea și privirea, el a exclus recunoașterea nebuniei prin ea însăși în oglinda propriului ei spectacol, el a redus la tăcere instanțele condamnării. Dar a exploatat în schimb structura care înveșmîntează personajul medical; el i-a amplificat virtuțile de taumaturg, preparîndu-i în atotputernicia sa un statut cvasidivin ("Folie et déraison", în "Histoire de la folie a l'age classique", Plon, 1961).

Thomas MannThomas Mann. - Sînt pe deplin convins că într-o zi vom recunoaște în opera căreia Freud i-a închinat viața sa una din pietrele de temelie cele mai importante la edificarea unei noi antropologii care se elaborează în diferite moduri azi și, astfel, la edificarea fundamentelor viitorului, ale unei rase umane mai înțelepte, mai libere.

Doctrina psihanalitică poate transforma lumea. Prin ea s-a semănat un spirit de suspiciune senină, care se exersează asupra ascunzișurilor și mașinațiilor sufletului și care le demască. Odată trezit, acest spirit nu va mai dispărea niciodată. El va pătrunde viața, va submina inocența ei grosolană și o va despuia de acest patos care este propriu ignoranței, ("Freud et l'avenir", în R. Jaccard, "Freud, jugement et témoignages", PUF, 1976).

Jean-Bertrand Pontalis Jean-Bertrand Pontalis. - Nu mai există nimeni azi care să scrie că freudismul este un delir de interpretare sistematizat în chip deficient, și nici că dacă metoda merită luată în seamă, întreaga teorie trebuie abandonată (Dalbiez); nici un adversar destul de mîndru pentru a afirma, precum Alain, că psihanaliza nu este decît o psihologie de maimuțe, și nici destul de nătărău ca să se teamă că, eliberîndu-ne demonii, ea duce la anarhie; nici un adept destul de deranjant care să explice contradicțiile capitalismului printr-o fixație la stadiul sadic-anal... Hotărît lucru, epoca eroică este trecută de-a binelea; pretutindeni, chiar și la prudenții iezuiți, Freud este acceptat cu brațele deschise. Din delir, modă, explorare, psihanaliza a devenit... De fapt, ce a devenit? ("Après Freud", Idées-Gallimard, 1971, "La découverte freudienne").

Wilhelm reichWilhelm Reich. - Cînd l-am întîlnit pe Freud, în 1919, era un personaj foarte vioi. Deborda de viață. Era expansiv. Respira optimismul; clocotea de entuziasm și pasiune. (...) Avea multă grație în mîini, în gesturi. Ochii îi erau pătruzători. (...)

Îmi aduc foarte bine aminte de acel Congres de la Berlin, din septembrie 1922. Freud vorbise despre Das Ich und das Es (Eul și Sinele). (...) Ceva terbil de frumos. (...) Eul este la fel de inconștient ca și Sinele. (...) Trebuie să fii geniu ca să concepi o astfel de idee (...) Freud mergea întotdeauna pînă la esență. Avea fler. Un fler formidabil, formidabil, formidabil. În plan teoretic, era foarte bun. (...)

Freud era esențialmente un intelectual. (...) Aveam impresia că pentru a-și stăpîni propria vivacitate, propria vitalitate biologică, Freud trebuia să se contracte, să recurgă la sublimare, să adopte un fel de viață care nu îi plăcea, să se resemneze ("Reich parle de Freud", Payot, 1972).

Theodor ReikTheodor Reik. - Ultima amintire și cea mai puternică pe care Freud ne-a lăsat-o este aceea a absolutei sale sincerități. (...) El le-a făcut față acelor procese psihice descoperite la el însuși și la alții; și asta fără teamă sau discriminare. Era mai curajos decît vremurile sale. Aceste calități - talentul, sinceritatea absolută, aptitudinea de a-și asuma complet ideile  - le consider a fi apanajul acelor rare persoane numite genii ("Trente ans avec Freud", Bruxelles, Complexe, 1975).

Jean-Paul SartreJean-Paul Sartre. - Nu pot nega faptul că în tinerețe am resimțit o profundă repulsie față de psihanaliză, care trebuie să aibă o explicație, ca și oarba mea ignoranță în ceea ce privește lupta de clasă. Explicația este că eram un mic-burghez ce refuza lupta de clasă; s-ar putea spune că îl refuzam pe Freud pentru că eram francez ("Sartre par Sartre", "Le Nouvel Observateur", 26 ianuarie, 1970).

Ludwig Wittgenstein Ludwig Wittgenstein. - Am parcurs "Interpretarea viselor" de Freud împreună cu H... Această lectură m-a făcut să-mi dau seama cît de hotărît trebuie să ne împotrivim acestui mod de gîndire. (...)

În asociațiile sale, Freud face adeseori referire la diferite mituri antice și susține că cercetările sale au arătat cum și le-a putut imagina omul.

De fapt, Freud a făcut altceva. El nu a explicat științific miturile antice. El a propus unul nou. Seducția ideilor sale este identică celei exercitate de o mitologie, ca de exemplu atunci cînd afirmă că orice angoasă constituie repetarea angoasei originare. "Totul își are originea într-un eveniment foarte vechi". Aproape că am crede că el se adresează unui totem. (...)

Această mitologie este puternică (Wittgenstein, "Lectures and Conversation", "Entretiens sur Freud", 1943-1946; în R. Jaccard, op.cit).

--
Material compilat din lucrarea Freud
de Roland Jaccard. Cartea a apărut în limba romănă, în traducerea lui Jean Chiriac și Coca-Nica Alina, la editura AROPA. Mai multe detalii despre carte aici.


powered by FreeFind
 

=> Freud - Psihanaliza - Cursuri - Articole

Publicații - Newsletter - Forum

Blog - Ajutor 24x24

Contact

 © 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa