De origine galiciană, Wilhelm Reich (1897-1957) este una din figurile cele mai cunoscute ale dizidenţei freudiene. După studii de medicină la Viena, Reich este admis apoi în Societatea psihanalitică din Viena, în 1920, unde a întîlnit un grup de străluciţi tineri analişti.

După un debut de carieră strălucitor, marcat de publicarea "Analizei caracteriale", a cărei primă parte rămîne de referinţă în privinţa acestui subiect, Reich s-a îndepărtat radical de psihanaliză, orientîndu-se din ce în ce mai mult spre o viziune marxistă a societăţii. Astfel, el s-a implicat în mişcarea comunistă şi a elaborat o gîndire care va stîrni dezacorduri atît din partea psihanaliştilor, cît şi din cea a marxiştilor.

Una din marile probleme ale operei lui Reich provine din faptul că el confundă refularea cu reprimarea sexuală. Refularea fiind un proces intrapsihic, răspunzînd necesităţilor defensive în faţa conflictelor psihice, în timp ce reprimarea este un proces exterior, vizînd controlarea comportamentelor sexuale ale unei populaţii, putem înţelege de ce Reich a putut predica o revoluţie sexuală şi o mai mare libertate sexuală, pentru a face să dispară nevrozele, în timp ce noi ştim foarte bine că absenţa controlului extern, adecvat, sporeşte adeseori rigiditatea defenselor intrapsihice.

Reich a trebuit să se refugieze mai mereu de nazism, datorită ideilor sale revoluţionare. Această emigrare l-a obligat să se stabilească în Maine, în Statele Unite, unde a fondat, în 1942, Institutul orgon , conform teoriilor sale axate pe puterea orgasmului.

Spre sfîrşitul carierei sale, Reich va elabora teorii din ce în ce mai esoterice, care au avut un impact scăzut, cel puţin în mediile analitice.

Reich a fost închis în urma unui proces intentat de Food and Drug Administration. A murit în închisoare.

--
Traducere şi adaptare I. Nicolau

--

<- Înapoi la Dizidenţi