Visul provine de la un domn de 35 de ani, căsătorit. De la o vreme s-a gîndit intens la separarea de soţie. Totuşi nu a trecut la fapte şi nici nu are de gînd să o facă. La prima vedere, visul îi dă satisfacţie: soţia este cea care a hotărît să plece.

Aluzia la mare, plajă etc. este uşor de identificat în viaţa de veghe. În seara care a precedat visul, visătorul a asistat la un reportaj TV în care se vorbea despre pregătirea unor alpinişti pentru ascensiunea în Himalaya. Ei îşi făceau pregătirea undeva în Carpaţi, iarna, în condiţii destul de vitrege. Întrebaţi au recunoscut că acest condiţii - dificile pentru unii - sînt pentru ei floare la ureche, ca şi cum ar fi la mare, vara, pe plajă.

Visul este uşor de interpretat acum. Putem traduce sensul său astfel: Ce bine ar fi să plece soţia singură, fără să fie nevoie să fac eu ceva în acest sens. În mod sigur, plecarea ei ar fi pentru mine o deconectare, ca şi cum aş fi în vacanţă la mare!

Să observăm însă că visul nu indică direct bucuria visătorului, ci o transformă în dezorientare. Este ceea ce numim inversare - un sentiment este transformat în inversul său.

Această inversare protejează eul visătorului care nu este total atenuat în vis. Eul are o componentă morală - supraeul - care nu permite acestor gînduri să aibă acces la mintea conştientă. Analiza visului ne ajută să înţelegem toate aceste aspecte descrise pe larg de psihanaliză.