Psihanaliza - Editorial



powered by FreeFind
 

 Mai este nevoie de psihoterapie?

Am citit pe un blog despre experiențele unui psihiatru care induce artificial prin stimulări ale lobilor creierului stări și impresii străine cobailor umani. El demonstrează astfel că dacă știi, poți să modifici starea sau mai precis opțiunea. Dacă insul este de pildă homosexual, el poate fi atras spre heterosexualitate prin intervenția medicală, din afară.

Experimentul este oarecum convingător pentru că nu știm cît durează în realitate acest efect "miraculos" al stimulării co rticale prin intervenție din afară.

Totuși, dacă mintea omului poate fi modificată cu ușurință prin procedee mecanice, medicale, ce rost mai are psihoterapia, psihanaliza? Dacă poți modifica astfel propria autopercepție și comportament ul la ce bun să mai mergi la psihanalist? Să pierzi atîta vreme și bani cînd poți apela la serviciile psihiatrului și peste noapte poți benefici de o nouă identitate afectivă?

Mărturisesc că mi-am pus aceste întrebări în urmă cu niște ani, cînd citeam despre credința lui Freud că maladiile mintale vor fi rezolvate pe viitor cu ajutorul tratamentului alopatic (Freud se pare că a sperat în ascuns că psihiatria va avea sorți de izbîndă , în final).

Psihanaliza le pare multora ceva depășit și chiar imprecis, neconvingător - sînt critici care afirmă că Freud trata numai cazurile epocii sale sau că descoperirile sale îl reprezintă pe el, ca unitate individuală și subiectivă, și nu se pot aplica altora (ne amintim de Carl Jung care avea asemenea obiecții, legate în principal de interesele eului , de cultură și formare intelectuală).

Ne putem lăsa ușor furați de fascinația psihiatriei în expansiune - cu atît mai mult cu cît epoca noastră a făcut din munca științifică paradigmă. Totul se explică prin știință și se reduce la o formulă științifică. Chiar viața unui individ este astfel aranjată încît atunci cînd este oferită ca exemplu să pară curgînd firesc, într-o direcție sau alta, aproape că ai sentimentul că s-ar fi putut interveni ușor pentru a-i modifica reperele de bază.

O vedere științifică asupra psihologiei individului ne oferă însă o viziune simplificată la maximum - tot ce este neclar și irelevant la prima vedere este pus la index sau tratat cu superficialitate ca fiind indus de factori de stress. Deși nimeni nu știe încă ce este stress-ul.

Și totuși, victoria perenă a științei, marșul ei infinit spre cunoașterea totală este imposibilă în domeniul psihicului. Cei care cunosc psihologia somnului știu că stimuli provenind din afară - cum ar fi zgomotele, schimbările de te mperatură, senzațiile diverse - sau dinăun tru, deci care nu fac parte din producția de imagini și impresii a visului, sînt și ei integrație în scenariul oniric ca și cum ar fi produși de travaliul visului.

Acest aspect relevat de analiza formării visului le scapă psihiatrilor noi și partizanilor hiperoptimiști ai științei.

Într-adevăr curentul central al psihicului nostru nu este influențat în mod hotărîtor de stimulările aleatorii care sunt însă incluse și deformate pentru a-i servi.

Acest fenomen ciudat ne dă speranțe că psihanaliza rămîne soluția problemelor noastre chiar și în acest deceniu de "mari" cuceriri științifice.

Desigur că ar fi interesant să extindem observațiile noastre și să arătăm cum o anumită finalitate domină sau guvernează procesele mintale. Această finalitate este foarte puțin succesibilă de a ceda stimulărilor din afară, prin impulsuri electrice sau de altă natură, sau prin intermediul substanțelor halucinatorii etc.

--
Articol de Jean Chiriac

subt 

<= Home | Psihanaliza | Cursuri

Articole | Publicații

Asistență online | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa