Psihanaliza > Editorial

De ce nu ne iubesc englezii - complexul provincialului

Sosirea primului ministru britanic la București aduce in discuție măsura în care sîntem accepta ți sau nu de englezi. Mulți cred că motivul vizitei înaltului demnitar este stă vilirea valului de imigranți români și nicidecum arabi. Desigur că nu putem ști exact pentru că politicile la vîrf nu au fost niciodată deschise publicului larg.

Totuși de ce nu ne iubesc englezii?

Cred că întrebarea mea este și nu este relevantă pentru atitudinea lor față de noi. Aș întreba mai degrabă: Oare nu ne iubesc englezii? Atacurile împotriva românilor au o miză mediatică, adică se înscriu pe linia obsesiei de nou și scandalos care vinde presa. Să recunoaștem că ținuta romilor în Anglia este de natură să șocheze!

Ne intrigă și faptul că englezii nu par să fie conștienți că există români de bine, stabiliți cu gînduri bune la ei, oameni cu profesii respectabile, cu afaceri cinstite, oameni care studiază în facultățile lor sau care au absolvit acolo etc. Nu realizăm că acest e exemple nu sînt mediatizabile, adică nu oferă subiect de scandal. Deci nu interesează pe nimeni că ești de bine, pentru că a fi de bine este acolo norma, deci ceva banal. Ca și atunci cînd răspunzi cu să aveți o zi bună unei fraze la fel de politicoase.

Dacă totuși ne deranjează că nu ne iubesc englezii este pentru că realizăm în ce măsură corectitudinea noastră, gradul de integrare în civilizația vestului nu sînt chiar fără cusur. E aici, de fapt, complexul provincialului care a venit la București și manifestă o dublă tendință: să critice obiceiurile josnice ale bucureștenilor sau/și să se simtă cu musca pe căciulă. Complexul provincialului este activat și la românii care emigrează. Mulți se apără aderînd la comunități românești în țările de adopție și căutînd să-și mențină tradițiile, ca și cum ar fi superioare celorlalți. Intenția e de a crea o enclavă românească în cutare țară de adopție. Parțial această conduită evocă o criză de neadaptare (și neaderare) la rigorilor integrării într-o societate străină.

Ca să termin pe un ton pozitiv, cred că românul nu ar trebui să se sinchisească prea mult de critica mass-mediei străine - dar asta înseamnă să fie mai puțin un român dintre români, adică o particulă de masă etnică, ci un cetățean universal sau, pe cît cu putință, al patriei de adopție.

--
Material de Jean Chiriac

Home | Psihanaliza | Cursuri | Articole

 Asistență 24x24 | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa