Dan îmi
povestește un vis recent în care se repetă o temă, zice el. E vorba de neputința lui de a-și contacta telefonic soția. Deși are ceva cunoștință în psihanaliză, amicul meu nu a izbutit să interpreteze acest vis (ultimul
din serie). Am lucrat ceva la el, împreună, ca să ajungem la ideile latente care sunt de fapt reduse la o contradicție între deontologie și dorință. Îmi amintesc cum i-am comunicat lui Dan rezultatul
interpretării și acel "aha!" care mi-a confirmat că am atins ceva intim. Am aflat mai departe o istorie despre el și o rudă care a decedat, despre testament și partea lui moștenire. Trebuia să împartă cu fratele său.
Dar el a refuzat să-și ia partea, pentru că a considerat că nu e etic.
În realitate, nu aspectul etic era de vină, ci un curios amestec între etică și inhibiție: Dan a fost mereu intimidat de fratele lui
care a știut întotdeauna "cum să-l ia".
După integrarea istorioarei în contextul care a dus la formarea visului ne-am decis să admitem că el (visul) aduce în temă atît dorința de a-și fi încasat partea cît și
dezbaterea dintre etic și inhibiție. A ceda din inhibiție nu este etic. Dar dacă insistă pe etic, Dan se eliberează de sentimentul că a fost (s-a) păcălit.
Interesant este următorul lucru care m-a
determinat să scriu acest mic material: refuzul moștenirii nu a dus la satisfacție de ordin moral, așa cum am crede, ci la un soi de obsesie pentru moral. Și asta în legătură cu boala recentă a soției sale
(poate boală e mult zis) care a necesitat ceva investigații de laborator.
Adică, spus pe scurt, ceea ce Dan nu a acceptat conștient - că nu a cedat din motive de dragoste frățească - s-a afirmat apoi sub
forma de obsesie pentru corectitudine în relație cu soția sa. Ca și cum vroia să (se) convingă că el este omul etic prin excelență.
Se întîmplă la fel cu toți. Cu mine, cu tine, tineri, adulți. Așa funcționează
psihicul. Așa apar ideile obsesive. La origine au un conflict între instanțe - dorința și morală etc. Dar dacă nu reușim să descifrăm ce stă la rădăcină, rămînem ca într-o stare de suspendare care, din nefericire,
evoluează spre dificultăți mai mari. Cum se numesc ele? Obsesie, frică, lipsa chefului de viață, sensul și nonsensul etc.
Cineva scria într-un context, pe blog, cam așa: "Asta știu ce înseamnă după
Freud..." și înșiruia cîteva simptome printre care anxietate. Sentimentul că știi eliberează dar cu condiția să treci de formule, să intri direct în fapte, în trăiri și conflicte între și între...
--
Material de Jean Chiriac
