Tinerii şi amoralitatea

Un studiu recent arată că 80% din tinerii cu studii superioare cred că orice e permis dacă vrei să faci ceva, să obţii un job sau altele la fel. Procentul ne pune pe gînduri. 80% pare mult. Totuşi trebuie să avem în vedere cîteva aspecte.

Niciodată, într-o societate dezvoltată, nu a exista un procent mai mare de oameni morali, care nu fac orice ca să-şi atingă scopurile. 20% e suficient mai ales dacă aceste persoane "nobile" deţin locuri cheie în stat.(1) Ceilalţi 80%, care nu dau doi bani pe morală, nu reuşesc să strice jocul, să transforme societatea într-un infern pentru că pe lîngă morala personală mai există şi lege. De frica legii, cei 80% nu provoacă deraieri importante. Societatea este bine echipată în acest sens!

În al doilea rînd, nu e sigur că şcolile superioare formează oameni morali. De ce ar face-o (sau cum ar face-o)? Morala se formează în cei şapte ani de acasă prin interiorizarea imaginilor parentale şi implicit a interdicţiilor şi idealurilor. Este un proces natural descris de Freud însuşi. Dar dacă părinţii nu au nimic comun cu moralitatea, sunt absenţi sau indiferenţi, atunci nu vom gă si nici la copii semnale în acest sens. Formarea morală revine mass-mediei şi aici avem multe lipsuri (dacă nu toate).

În fine, nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi de formula "studii superioare". De multe ori acestea sînt doar pe hîrtie, formal, nu ating exigenţa ultimă, realizarea excelenţei proprii!

Tinerii care au absolvit un institut de învăţămînt superior nu au neapărat în minte ideea de a se angaja. Există şi aici procente care arată că foarte puţini muncesc pentru că nu se gîndesc să o facă sau nu găsesc de lucru. Alţii, şi mai puţini, pleacă în străinătate. Să sperăm că acolo, supuşi regulilor societăţilor evoluate, ei vor găsi şi gust pentru moralitate.

Observăm că îngrijorarea indusă de cele 80 de procente nu mai are consistenţă sau se deplasează spre alte probleme pe care iniţial nu le-am bănuit. Ca orice fenomen din sfera vieţii sociale, şi amoralitatea tinerilor studioşi este un subiect de discuţie amplu care necesita diverse abordări.

Notă:
(1) În vechile societăţi aristocrate o infimă parte a societăţii constituia elita şi impunea regula jocului. Elitele de azi nu sunt aristocrate (cum ar putea fi?) ci simulează această poziţie. De aceea sînt uşor măsluite de mass-media.

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org