Dispariţia interiorităţii

Din ce în ce mai mult observăm diminuarea totală a interesului pentru interioritate. Nu mai sîntem atraşi de suflet, de viaţa interioară şi de complicaţiile ei. O medicină nouă, bazată exclusiv pe medicamente - chiar dacă costisitoare şi cu efecte secundare devastatoare - ne fac azi sănătoşi. Nu trebuie să fii foarte deştept să iei un pumn de pastile şi să dormi apoi pe tine sau să amorţeşti evaziv vizavi de problemele sufletului tău.

Dar medicina exterioară şi ingineria medicală nu sînt decît acoliţii industriei jocurilor digitale. Se vorbeşte mult de impactul unui nou joc care a cuprins lumea întreagă, de la est la vest, de la nord la sud. Pretutindeni victimele acestor iluzii software se desprind din realitatea lor şi devin sateliţi ai butonării furibunde: de pe tabletă, smart phone sau desktop. Această industrie pe care statele o încurajează pe faţă infantilizează. Dar infantilitatea este ceea ce caută politicienii pentru că omul indispus sau prost dispus faţă de realitatea care bate la uşă este cel mai uşor de înregimentat.

De la jocurile stupide, la lipsa totală de interes pentru interioritate e un pas. Şi vedem că de fapt aici este miza industriei gadgeturilor: să te sustragă lumii tale interioare, cu minusurile şi plusurile ei şi mai ales cu provocările ei pentru a te fixa într-o lume exterioară fără perspectivă. O LUME MONOCROMĂ ADICĂ FĂRĂ COMPLICAŢII DE CULORI ŞI NUANŢE, O LUME MULŢUMITĂ CU SIMPLUL DA SAU NU. Această lume este un compromis cu politicile desprinse din utopiile mecaniciste şi o soluţie pentru oricine se teme de realitatea nonvirtuală.

Dezinteresul crescînd pentru interioritate explică şi faptul că psihanaliza este din ce în ce mai puţin frecventată. Sau, în cel mai bun caz, că ce se prezintă azi ca psihanaliză este o parodie, sau o psihanaliză prescurtată, dacă putem spune aşa. O psihanaliză unidimensională care ignoră inconştientul - adică tocmai abisalul, interioritatea - şi metodele care îl scrutează. O psihanaliză care a devenit o simplă hermeneutică, banală, prozaică, ce aduce mai degrabă cu rebusul. Adică tot un joc, verbal, în care discursul analizatului este înlocuit cu limbajul de specialitate, o terminologie preţioasă, doctă, dînd impresia că s-a curăţat de lacună şi lacunar.

Lipsa de interes pentru interioritate, infantilizarea şi alte tare care decurg de aici au efecte imprevizibile pe termen lung. Deocamdată percepem persoanele expuse ca pe nişte fiinţe filiforme, lipsite de densitate, inodore şi incolore, anormale, care se mişcă în spaţiul existenţial cu stîngăcie ca nişte marionete trase de sfori! O viziune care nu ne poate lăsa indiferenţiĽ

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org