Gînduri despre utilitatea referendumului pentru familia tradiţională Este util referendumul pentru familie? Este util să votăm pentru familia tradiţională formată din căsătoria femeii cu bărbatul? Întrebarea trebuie să se refere la utilitate. Deşi ne putem mulţumi şi cu integrarea formală a acestei definiţii în constituţie. În ambele cazuri însă nu am obţine nimic. Şi iată de ce. Cît de rapid, cum anunţa dl Liviu Dragnea, trebuie pusă în discuţie legea parteneriatului civil. Deci o altă lege, care se strecoară pe lîngă familia tradiţională şi legiferează forme de unire între cei doritori, indiferent de sex, deci incluzînd şi homosexualii. Nu se vor numi familie dar vor fi la fel de legale ca şi familia constituţiei. Şi ce e mai interesant e că aceste forme noi de parteneriat pot aproba, la fel de legal, şi înfierea copiilor - un punct sensibil cînd ne referim la homosexuali. Această nouă lege a fi deci discutată şi votată imediat anulînd astfel vremelnica victorie a celor care susţin familia tradiţională. Deci la întrebarea de mai sus privind utilitatea referendumului răspunsul este sigur un NU - nu este util! Aş vrea să lămuresc însă un lucru. S-a vorbit despre lipsurile familiei tradiţionale în privinţa creşterii copiilor. Familiile divorţate, nevrotice (foarte multe la noi), incomplete prin plecarea la muncă peste hotare a unuia sau ambilor soţi nu sunt capabile să se achite de sarcina educaţiei. Şi s-a sugerat că o familie homosexuală ar putea să se descurce în acest sens. Desigur că avem aici o ipoteză nedemonstrabilă pentru că nu vedem de ce familia homosexuală ar fi neapărat mai potrivită. Şi membrii acestei familii pot fi nevrozaţi, pot divorţa sau pleca peste hotare ca şi cei ai familiei tradiţionale. Cred că problema arzătoare, dincolo de polemicile legate de familia tradiţională, este indusă de identitatea de gen. În cazul de faţă, de schimbarea rolurilor sociale între soţ şi soţie cînd soţul (bărbat) devine (şi asta se revendică pe toate căile mediatice) mamă. Nu cred că bărbatul poate înlocui mama (femeie). Şi asta pentru că relaţia copilului cu mama (femeie), în primii ani de viaţă, este crucială pentru dezvoltarea lui psihică. Bărbatul nu poate oferi copilului în primii ani de viaţă suportul psihic şi emoţional necesar creşterii sănătoase. Această evidenţă pune desigur în discuţie şi ideologia identităţii de gen sau mai precis limitele ei. Din nefericire, acest aspect nu a fost semnalat în polemicile pro-contra familiei tradiţionale.  Dacă s-ar fi pus în discuţie, am fi aflat că femeile din ce în ce mai mult îşi refuză rolul de mamă. Şi în acest context, ce mai poate garanta oare pe tărîmul educaţiei copilului familia tradiţională? -- Jean Chiriac