Psihanaliza > Editorial

Despre respingerea psihanalizei

Recent am avut în forum o discuție pe tema complexului Oedip. Persoana care a deschis discuția nu este psihanalist și nu cunoaște vocabularul elementar dar știe din avans că acest complex nu este viabil. Se întreabă de ce Freud l-a ales ca ilustrare a teoriei sale. I-am răspuns, mai mulți, încercînd să o lămurim cu explicații simple și la obiect. Din nefericire, nu am reușit. Persoana respectivă continua să întrebe același lucru, fără a lua în considerare ce i se răspunde, în plus lăsînd să se înțeleagă că teoria lui Freud nu este corectă sau nu are aplicabilitate în situații reale.

Două din confuziile comise erau aceea de a amesteca complexul lui Oedip cu nevoia de îngrijire și afecțiune a copilului și mai ales de a confunda faptul de a ști despre o intenție cu acela de a fi conștient de motivele intenției. Astfel, dorea să arate că dacă subiectul oedipian acționează cu știință, asta înseamnă că complexul însuși nu este inconștient. O eroare elementară.

De ce proceda așa? De ce nu reflecta asupra explicațiilor noastre și nu încerca să înțeleagă ce vrem noi să spunem? Am văzut acest comportament în polemicile (mult spus "polemici") publice ale politicienilor români care vorbesc singuri fără a acorda atenție interlocutorilor. Veți spune că e o lipsă de cultură a dialogului sau pură idioție. Explicația este foarte simplă în acest caz: cutare politician este exponentul partidului unic și al unui mod de gîndire care s-ar traduce prin: numai noi avem dreptate, chiar și atunci cînd nu avem!

Dar am sesizat și o altă asemănare, de astă dată cu persoana analizată în cursul unei psihanalizei. Și ea are momente în care arată neîncredere față de analist, ba chiar îl contrazice sau se arată sceptică față de afirmațiile lui. Explicația? Ei bine, în acest caz persoana analizată inversează rolurile din viața ei reală unde cineva, un părinte sau apropiat cu influență, se arată foarte critic și nemulțumit de prestațiile ei. Inversînd rolurile, analizatul se substituie acelei persoane critice și proiectează asupra analistului poziția celei criticate. Devine astfel liderul binomului analist-analizat evitînd astfel poziția de supus-docil-fără-drept-de-apel.

În discuția din forum cu care am început, am avut de-a face cu acest din urmă caz. Dar am ales acest subiect din alt motiv, anume de a ilustra cum procedăm mulți dintre noi față de afirmațiile psihanalizei. Dacă nu le ignorăm total, ne arătăm sceptici, fără a reflecta la argumente și declarăm de la catedră că lucrurile stau altfel.

O poziție nevrotică, deci, care asumă o calitate de interelație socială numită impropriu "dialog". Cu rezultatele știute: opacitate și stagnare în cunoaștere.

--
Jean Chiriac

Home | Psihanaliza | Cursuri | Articole

 Asistență 24x24 | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa