Democraţia între da şi nu

Un mare procent dintre români sunt de părere că democraţie este preferabilă altui regim. Întrebarea este de unde se ştie asta? Au avut cei X% experienţa comparată a regimului democratic şi a celui totalitar? Mă îndoiesc. Probabil că ei spun da, doar pentru ca să nu lase impresia de persoane depăşite de timp, retrograde etc. Au fost intimidaţi odinioară - cînd puteau vota cu Vadim Tudor - de către liderii de opinie pro-occident, şi s-au ruşinat tare mult de opţiunile lor "naţionaliste" pentru că erau numiţi comunişti. Românii sunt foarte-foarte sensibili la etichete!

Dar sînt oare democraţia şi statul de drept valori pentru care să luptăm pentru a le implementa? Ar trebui să observăm că (cel puţin la noi) democraţia are tendinţa permanentă de a reveni la totalitarism. Dovada: dacă privim la România de azi, vedem practic un partid unic, cu un sistem parlamentar dedicat şi clientelar, astfel încît principala forţă a democraţiei, pluripartitismul, nu mai este funcţională (opoziţia este practic nulă). Deciziile se iau în culise de un grup restrîns de persoane care nu dau explicaţii nimănui. Iar atunci cînd avem un oarecare echilibru, toate iniţiativele se blochează. Deci un minus mare la progres.

Multă lume observă că în statul totalitar, cu partid unic, lucrurile se mişcau mai repede şi mai „unse", cheltuielie guvernului mult mai mci, viaţa previzibilă etc.

Poate că la întrebarea despre avantajul democraţiei ar trebui răspuns evaziv, cu da şi nu. Dar sondajele nu ne oferă o gamă largă de opţiuni, ci ne fixează reperele care trebuie să sugereze răspunsul aşteptat de sistem, pentru că e considerat optim. E ca şi cum ai întreba: ce e preferabil, să fii sănătos şi bogat sau bolnav şi sărac?

AROPA
aropa@freudfile.org