O M E N # 20 - E D I T O R I A L |
|
Jung acum şi aici
Prea des şi mult prea repede, prea nerăbdători Ori de cîte ori am ocazia să citesc un articol despre Jung întîlnesc fără excepţie întrebarea dacă el mai este actual, dacă opera lui teoretică şi practică mai este valabilă
şi în zilele noastre. Există o ciudată înclinaţie a autorilor, care îşi pot permite dificila sarcină de a scrie despre Jung, de a pune viaţa şi opera lui sub semnul probei timpului! Această înclinaţie în
care nu văd decît o puerilă preocupare pentru un moment istoric profan, care este al nostru, se inspiră dintr-o mai largă prejudecată, care vrea ca operele, chiar şi cele ale maeştrilor, să fie neapărat depăşite, sau
cel puţin revizuite de urmaşi. Ideea aceasta bizară, la prima vedere, are un înţeles logic dacă o privim mai cu luare aminte: ea se întemeiază pe credinţa că ucenicii sînt musai la fel de geniali ca şi maeştrii.
Deoarece, iată o nouă premisă logică, frecventarea maestrului, prezenţa lui în carne şi oase trebuie neapărat să ne înnobileze şi pe noi, printr-un soi de magie pe care, la drept vorbind, nimeni nu şi-o explică. In
fond, fiecare din ucenicii maestrului Cutare nutreşte speranţa interioară că are o vocaţie spirituală cel puţin pe măsura celei a maestrului. Ce sens ar avea să trăim în contact cu maeştrii dacă nu am avea un profit de
grandoare consecutiv strădaniei noastre adeseori penibile de a le suporta geniul? Orice discipol, cum am mai zis, nutreşte tainic speranţa că nu este un simplu discipol, ci un maestru în devenire sau care urmează a fi
descoperit… Iată de ce autorii de azi se întreabă cu consecvenţă dacă Jung, opera lui, mai sînt de actualitate! Megalomania noastră, lipsită de garanţia şi proba (mărturia) operei personale, aspiră la
revizuirea geniului maestrului deşi nu are nimic de reformulat, de adăugat, cu atît mai puţin de inventat. Psihoza Lacan, care afectează azi un soi de revizuire filozofică a lui Freud şi a freudismului, dar nu oferă pe plan
clinic, deci practic, decît o invitaţie la un soi de gimnastică intelectuală cu iz filozofic, explică de minune ce am vrut să zic aici. Revizionismul sterp este, se pare, soarta noastră, a celor care nu am trăit la vremea
respectivă atmosfera plină de mister, melancolie şi elan creator a marilor maeştri! Prea des şi mult prea repede, prea nerăbdători ne punem întrebarea dacă Jung (mai) este actual, dacă opera lui mai are
importanţă pentru noi, azi! Ca şi în cazul lui Freud, răspund la asemenea interogări în privinţa lui Jung cu nedumerirea celui care a scrutat orizontul fără a întrezări nimic nou : "Deocamdată nu am asimilat mai nimic
(aş spune chiar, nimic) din opera maestrului, aşa că ce rost are să ne gîndim la actualitatea ei?" Jean Chiriac |
|