O M E N  princeps - E D I T O R I A L


Ce vrea să-nsemne OMEN?

Cuvîntul "omen" stîrmește de la început confuzii și nedumeriri. Nu puțini sînt   cei care ne-au întrebat: "OMEN?, ce vrea să-nsemne asta?" Iar alții, cu reproș, ne-au avertizat că "trăim în România" și prin urmare revista noastră ar trebui botezată în românește.

Mărturisim că ne-am decis cu greu la această alegere. O listă de peste 30 de "nume" posibile, unele "autohtone", altele cosmopolite, ne-au îngreunat  considerabil alegerea.

Ne-am decis în final, sub presiunea timpului:  caracterul "misterios" al cuvîntului OMEN, sonoritatea lui cu inflexiuni neliniștitoare, în fine, orientarea revistei noastre, ne-au determinat să-l adoptăm.

Orientarea revistei? Într-adevăr, oricine citește fie și numai sumarul descoperă direcții de interes cultural și spiritual dacă nu inedite, cel puțin surprinzătoare  din perspectiva abordării. Ideile noi și ipotezele, în  detrimentul traducerilor care ar fi facilitat considerabil efortul colectivului redacțional, nu lipsesc.

Orientarea  noastră, chiar de la începutul drumului, privește lumea realităților psihice umane. O lume tulburătoare și confuză, totodată.

În sfîrșit, cuvîntul "omen", dincolo de virtuțile lui "comerciale", are și un sens propriu. În latinește, "omen" s-ar traduce prin "semn", "prevestire", așa că   ne-am imaginat că revista care vede astăzi lumina tiparului va fi un semn pentru cititor: un mesaj și o invitație la o călătorie în lumea psihicului, dar și o prevestire a instaurării, în timpurile pe care le trăim, unui climat favorabil "forajelor" interioare, cu atmosfera lor de straniu și nu, arareori, de "rău   prevestitor".

Ceea ce este spiritual nu este, în chip absolut, și liniștitor. Dincolo de conformism, spiritualul presupune o sinteză, o unitate a contrariilor, demers  ce antrenează firesc întreaga ființă cu suma ei de  minusuri și plusuri, cu trama obsesiilor zilnice - tovarăși nedespărțiți în aventura vieții noastre. Transpuse în  codul lumii interioare, angoasele noastre existențiale se afirmă ca adevărate coordonate ale dezvoltării,  maturizării și individuației; ele nu exclud însă  "indispoziția în civilizație", sentimentul actual al neparticipării la o lume de valori alienante, care  substituie exigenței autonomiei și libertății personale principiile  eficienței economice și relaționale.

Pentru a conchide, OMEN își propune să abordeze aspectele "obscure" ale  existenței noastre, iluminînd căile prin care accedem la realitățile profunde,  susceptibile să ne restituie chipul nostru originar.

Este o adevărată aventură spirituală pe care am dori-o împărtășită de  fiecare dintre noi.