O M E N # 2 - E D I T O R I A L


"Avuția" intelectuală și psihanaliza

În urmă cu vrea 5-6 ani, am avut o conversație pe marginea psihanalizei cu doi tineri intelectuali. Unul era directorul unei publicații ambițioase de cultură și spiritualitate, celălalt - student la psihologie și redactor la publicația respectivă.

Îmi amintesc că studentul mi-a zis la un moment dat că nu crede posibil ca întreaga noastră viață să se rezume la chestiuni de ordin sexual - aluzie la pan-sexualismul freudian. Pe de altă parte, directorul mă tampona mereu cu expresia: "Să nu vină să-mi spună mie Freud că..., și că...", lăsînd să se înțeleagă că el este de teapa lui Freud și că ar putea avea o discuție de la egal la egal cu "părintele" psihanalizei. Într-un cuvînt: ambii mei interlocutori tratau psihanaliza "de sus", cu suficiența celui care a fumat de mult fleacurile astea.
Întîmplarea îmi amintește de un pasaj biblic în care Isus afirma că bogații nu vor intra niciodată în Împărăția cerurilor.

Interpretarea acestei ziceri a trimis întotdeauna la ideea că viața spirituală nu este compatibilă cu acumularea de bunuri materiale.  S-a crezut multă vreme - și încă se mai crede - că numai omul sărac material este calificat pentru Împărăție...
În realitate, acumularea de bunuri nu este numai materială. Există și "bunuri" intelectuale, altfel spus un intelect ticsit de cunoștințe adunate din cărți, din studii și din alte izvoare educaționale. Un astfel de intelect "bogat" nu este deschis pentru misterul Împărăției. Pentru că el este plin de știut aprioric, el nu mai poate ști nimic...

Cei doi tineri intelectuali, interlocutorii mei "știau" fără îndoială o mulțime de lucruri despre tot și despre toate; ei erau însă opaci la nou, la surprizele pe care le aduce psihanaliza. De aici refuzul de a accepta o discuție serioasă pe marginea psihanalizei, și impresia pe care o lăsau de infatuare gratuită...