Psihanaliza - Articole



powered by FreeFind
 

Semnificația psihanalitică a dăruirii

de Jean Chiriac

Care este oare sensul gestului unei femei bătrîne care oferă în tramvai locul ei unei alte femei în vîrstă? Mai mult ca sigur că o consideră pe cealaltă mai bătrînă! Iar întrucît bătrînețea nu se mai bucură azi de respect (nu mai echivalează înțelepciunea) a fi bătrîn este egal a fi sclerozat sau, într-un cuvînt, inferior (față de alții, mai tineri). Nimic mai firesc atunci ca bătrîna sa își alunge sentimentul de inferioritate considerînd-o pe alta MAI bătrînă!

Aceeași gîndire care pune în valoare narcisismul personal, iubirea de sine și dorința de a menține o poziției socială înaltă găsim la persoanele care fac cadou altora lucruri vechi (nu mă refer la cazul celor care le vînd). Recent, un prieten de-al meu mi-a povestit cum a primit cadou un telefon mobil vechi, prăfuit, mizerabil, de la un unchi. Unchiul, acum în vîrstă de 75 ani, a fost odinioară un personaj de vază al vieții publice, care s-a bucurat de privilegiul de a fi cu mult "deasupra" semenilor săi - lucra în partid unde avea un post cheie.

Făcînd cadou mobilul vechi, el s-a menținut simbolic la nivelul de odinioară, cînd avea tot ce își dorea, și material și ca influență socială, spre deosebire de "alții" care trăiau în lipsuri și dispreț.

Cînd auzim vorbindu-se despre nostalgicii erei de aur ceaușiste trebuie să ne gîndim și la acești răsfățați ai regimului care au avut norocul să se bucure de bunăstare și poziție socială demnă de invidiat. Aceștia își doresc - ca în exemplu nostru - revenirea acelor vremuri în care străluceau!

Este interesant însă de semnalat și un alt fapt, nu mai puțin important: a da de pomană sau pur și simplu a da cuiva ceva este valorizat în creștinism ca un fapt al credinței. "Cel care dă acestor săraci, mie îmi dă" - spune Isus. Deci, cel care dă cuiva ceva este un bun credincios sau adept al lui Isus.

Această valorizare religioasă a datului (de pomană) are darul de a acoperi cel puțin parțial sentimentul de plăcere al celui care dă cu intenția de a fi (considerat) deasupra celui care primește. În Noul Testament este reprimată dorința de slavă (grandomania), și se insistă pe iubirea de Dumnezeu și de aproape. Deci, cel care dă se crede că este un om devotat semenilor și iubirii sociale!

A venit psihanaliza ca să spulbere acest mit! Cel care dă nu este întotdeauna animat de bune intenții, de iubire și compasiune, afirmă ea. De fapt, aceste sentimente, pe care învățăm să le mimăm, ascund altele, egoiste, așa cum am văzut deja.

Mai mult chiar, valorizarea religioasă (creștină) a dăruirii îl apără pe cel care oferă de perspectiva conștientizării adevăratelor sale motive. Este ca și cum ai pune o mască zîmbitoare  peste o față care arată o grimasă de ură sau durere. Iar această mască are darul de a fi privită ca un dat pozitiv, ca o calitate morală a eului...

Gesturile duble - să le spunem așa - de genul celor descrise aici sînt foarte mult prezente în împrejurări de viață dificile, în care eul este depreciat prin forța lucrurilor (depreciere prin declin biologic sau răsturnări sociale). Eul se apără, sau mai exact încearcă să își mențină achizițiile narcisice punînd la cale cu ajutorul imagisticii și moralei sociale situații de genul celor analizate aici. O femeie în vîrstă își ascunde astfel neputința și rușinea bătrîneții sugerînd simbolic că ea nu este la fel de bătrînă (chiar atît de bătrînă!) ca o alta, oferindu-i locul. Un fost răsfățat al regimului ceaușist își menține iluzia superiorității dăruind o obiect depreciat unei rude. Exemplele pot continua la infinit.

 

sumar articole

 

Home | Psihanaliza | Cursuri

Publicații

Asistență | Blog | Newsletter | Contact

© 1998-2024, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa