Creativitatea

de Ana Drobot

Ce este creativitatea? Ce presupune acest proces? Psihanaliza ne poate spune cum este posibil acest proces, dar şi care sunt avantajele creativităţii, care poate fi benefică şi pentru autor şi pentru publicul său. Freud a recunoscut incapacitatea psihanalizei de a putea explica - de fapt, în totalitate - talentul artistului.

Creativitatea este, pentru Freud, o alternativă pentru nevroză, adică un mecanism de apărare care ne protejează de nevroză, ducând astfel la producerea unei surse de divertisment şi plăcere acceptabile social pentru public. Aceasta pentru că artistul are abilitatea de a-şi transforma fanteziile în creaţii artistice, în loc de simptome.

Inconştientul are un rol important în procesul creativ. Adică, procesul creativ este posibil datorită libidoului, o energie a sinelui, şi datorită unui mecanism de apărare, considerat a fi unul din cele mai benefice - sublimarea. Prin transformarea dorinţei sexuale într-o manifestare culturala cu ajutorul eului, sublimarea face gândurile inconştientului mai acceptabile pentru conştient şi, de asemenea, permite crearea a ceva productiv, dar şi plăcut, nu numai pentru autor, ci şi pentru ceilalţi.

Arta se foloseşte de mecanisme de apărare precum condensarea şi deplasarea - termeni folosiţi şi în lucrul cu visele, datorită rolului pe care îl joacă inconştientul în amândouă.

Arta însăşi poate fi privită ca un mecanism de apărare. Creaţia artistică poate reprezenta, pentru artist, împlinirea dorinţei sau satisfacere prin fantezie a dorinţelor negate de principiul realităţii sau interzise de legile morale. Arta este astfel o modalitate de a exprima şi de a face faţă unor diferite presiuni psihice. Artistul poate lucra cu fanteziile sale - acestea fiind un substitut pentru satisfacere - prin sublimare, dându-le o formă acceptabilă social, transformându-le în produse artistice, de care se pot bucura şi ceilalţi. El transformă materialul său personal visând cu ochii deschişi, în ceva ce poate fi împărţit cu publicul.

Arta este o cale ce uneşte fantezia cu realitatea, artistul putând să restabilească contactul cu realitatea. Freud compară fanteziile artiştilor cu acelea ale copiilor: a te juca implică un control - acela de a menţine legătura cu realitatea - la fel ca şi fanteziile. Asemenea jocurilor copiilor, fanteziile artistului modelează lumea exterioară după dorinţa sa, creînd o lume a fanteziei unde el îşi poate împlini orice dorinţă inconştientă.

S-a spus despre creativitate că ar presupune refulare şi durere. Este adevărat că Freud a afirmat că artiştii îşi folosesc munca pentru a proiecta în lumea exterioară fantezii neîmplinite. Cu toate acestea, tot pentru Freud, o poezie bună reprezintă o sublimare, nu o refulare. Mai mult, există această abilitate a artistului de a crea şi de a nu se îmbolnăvi de nevroză.

Şi totuşi, în ce măsură provine creativitatea numai din materialul inconştient, care altfel ar putea produce o nevroză?

Orice creaţie artistică reprezintă un compromis între înclinaţiile inconştiente şi conştiente ale autorului. Freud este de părere că artistul poate alege şi modifica materialul inconştient. Această abilitate împreună cu modul în care artistul îşi transformă fanteziile egoiste în ceva acceptabil pentru aprecierea publicului pot fi privite ca făcând  parte din talentul artistului.

Fanteziile unui om cu talent artistic ne oferă plăcere, pe când acelea ale unui om obişnuit, care visează cu ochii deschişi, ne-ar putea lăsa indiferenţi, ne-ar plictisi sau dezgusta; sau, chiar dacă am găsi ceva artistic în fanteziile unui visător obişnuit, "creaţiile" l ui nu ar avea aceeaşi valoare ca ale unui artist adevărat, cu talent, iar acest om obişnuit nu ar fi interesat să-şi facă "lucrarea" publică şi nici să prelucreze materialul pentru public.

Modul în care artistul realizează, prin creaţia sa, efectul de plăcere, rămâne însă, cum spune Freud, secretul său cel mai profund. La fel ca talentul sau valoarea artistică a creaţiilor sale - acestea nu pot fi explicate prin metoda psihanalitică. Sau, mai degrabă, nu pot fi explicate în totalitate; iar talentul nu este ceva ce poate fi înţeles complet prin orice alte metode.

Valoarea unei creaţii artistice este judecată folosind criterii formale, de suprafaţă, pe când psihanaliza ne ajută să descoperim ce se întâmplă în lumea interioară a artistului, dar şi a publicului, şi ce efect are aceasta asupra lor.

În fine, dacă ar putea fi explicat talentul artistic, am putea învăţa cu toţii să fim talentaţi, ceea ce nu pare posibil.

S. Freud, The Interpretation of Dreams (1900)