Răspuns lui Bartolomeu Anania

În articolul său "Ce ne oferă Europa?" Bartolomeu Anania lansează cîteva idei arhicunoscute: nu avem de ce să intrăm în Europa, oricum sîntem deja în ea şi Europa nu ne oferă nimic spiritual - dimpotrivă, ea ar avea de învăţat de la noi.

Se mai vorbeşte şi despre apărarea identităţii naţionale prin respingerea homosexualităţii, avortului, pornografiei, sexualităţii chiar! Şi în fine, autorul se ridică împotriva "miracolelor" electronicii, calculatorului, ingineriei genetice.

La ultima sa indignare putem răspunde simplu că există posturi de radio ortodoxe, site-uri - extrem de multe - ortodoxe şi nu mă îndoiesc că majoritatea ortodocşilor folosesc calculatoare şi telefoanele mobile!

În biserici întîlnim amplificatoare, microfoane şi difuzoare, automobile, încălzire centrală, telefoane fixe şi mobile. Cum împăcăm toate acestea cu refuzul tehnologiei ?

Pe de altă parte, este identitatea naţională lezată prin promovarea sexualităţii? Deci, identitatea naţională se defineşte prin poziţia individului faţă de sexualitate? Din punct de vedere ortodox ar trebui să vorbim mai mult de relaţia individului cu sacrul, de obiceiuri religioase, liturghie etc. ceea ce este cu totul altceva.

Problema poziţiei faţă de sexualitate nu ne defineşte ca identitate naţională.

Din punct de vedere spiritual Europa nu ne oferă nimic? Europa este secată spiritual? Sau, numai ortodoxia este spirituală - catolicii şi "sectele" sîn t neapărat satanice? Aşa se pune problema într-un discurs care vrea să evidenţieze minusurile includerii noastre în comunitatea europeană? Toţi sînt satanizaţi, în afară de noi?

Se pare că da, deoarece Anania este un fundamentalist, aşa cum declară retoric la finalul articolului. Dar greşeşte fundamental (sic) cînd susţine că Isus a fost, şi el, fundamentalist.

Sînt multe exemple în Noul Testament care ne demonstrează contrariul, că toleranţa şi iubirea sînt mai presus decît litera Legii.

În fine, sîntem noi în Europa pentru că locuim geografic în ea?

Anania nu observă (sau nu vrea să observe) un lucru elementar: integrarea nu presupune o deplasare geografică, ci o modificare structurală la nivel de legislaţie, o corelare a legislaţiei noastre cu cea occidentală. Înseamnă, automat, şi introducerea unor elemente in discutabile de disciplină şi civilizaţie - în învăţămînt, administraţie, drepturile omului, libertatea credinţei, sănătate etc. Aceste lucruri mi se par esenţiale şi cred că ne despăgubesc pentru aspectele nocive ale integrării (homosexualitatea, abuzul ec onomic, toleranţa excesivă faţă de nonvaloare etc.).

Nu ne-am fi aşteptat de la biserica ortodoxă să aibă o atitudine pro integrare - totuşi ne miră poziţia ostilă a lui Anania care ştim că este şi autor de literatură laică, şi că a călătorit mult în străinătate.

Îmi amintesc de romanul său "Străin în Kipukua" (sper să ortografiez corect) în care numai despre miracolele lui Dumnezeu nu era vorba - un roman în maniera fantastic-mistică a lui Eliade...

--

Notă: Valeriu Anania a decedat la scurt timp după ce oponentul său, actualul patriarh ortodox, a cîştigat.

Biserica evoluează azi sub noua conducere spre laicizare vizibilă şi depreciere a misticului. Pierderi irepatabile!

Trebuie să recunosc că regret cuvintele scrise de mine mai sus deşi ele au o oarecare valoare de adevăr. E sigur însă că dacă ştiam spre ce se îndreaptă ortodoxia romînă, aş fi evitat subiectul sau aş fi scris mai cumpătat!

Ioan Ionut.