Buna ziua ! Am scris o poezie intr-un moment de "delir", adica in care simteam ca ceea ce inseamna perceptie asupra propriilor mele ganduri, idei si sentimente, definite ca fiind "cumva", avand o anumita directie sa zicem, s-a pierdut. As dori un pic de ajutor in a decodifica ce inseamna in perspectiva psihanalitica "evenimentul", probabil insuficienta datelor va ingreuna acest proces, daca textul are vreo valoare in acest sens si poate fi interpretat si mi se cer detalii despre cum am ajuns in punctul respectiv, pot sa raspund pe privat. Multumesc ! ( sper sa nu va irosesc timpul )

simt ca mi-am vomitat copilul,
iar cel ce se prelungeste prin canale acum,
este o parte din mine,
nu stiu cati ani are, nu stiu cat a stat in mine,
dar departe e certitudinea ca cel ce salajluieste poate fi eu,
stiu doar ca il cheama Andrei,
stiu ca inca se afla pe-nauntru,
e ascuns la caldura,
are o soba,
si ma asteapta,
sau e ceea ce vreau eu sa cred despre el.

simt ca se afla undeva departe, si ca reprezinta
tot ceea ce am crezut eu.
sau doar mi s-au incurcat matele,
si existenta mi s-a umplut prin voma,
ca un ardei umplut.

stiu ca mai e ceva de spus,
dar nu mai am timp sa mai fac inca un dus.

e ca o zi petrecuta in desert langa un cactus,
sau ca a astepta o masina in Arizona, singur,
caldura plina de sudoare.