Urmatorul fragment este din Introducerea in psihologie lui Jung, de Jolande Jacobi:
Quote
De aceea, la omul civilizat apropierea de inconştient, mai cu seamă din cauza asemănării periculoase cu tulburarea mintală, este cuplată de obicei cu o spaimă cumplită. „Pentru intelect nu este deloc problematic să «analizeze» inconştientul ca un obiect pasiv, din contră, o asemenea activitate ar corespunde aşteptării raţionale; dar a lăsa inconştientul «să se întâmple» şi a-l «trăi» ca pe o realitate, asta întrece curajul, precum şi putinţa europeanului mediu. El preferă pur şi simplu să nu înţeleagă această problemă. Căci trăirea inconştientului este un mister personal, care poate fi împărtăşit numai cu greu şi numai puţinora.“
Ce inseamna, de fapt, aceasta traire a inconstientului ? Cand ne auto-analizam "traim" inconstientul sau nu ?
Ce inseamna sa analizezi inconstientul ca un obiect pasiv ? Trebuie sa stim asta, altfel analizam fara sa traim si asta nu ne-ar duce prea departe..