Analiza viselor (extras)

de Carl Jung

Am început acest studiu subliniind diferenţa dintre un semn şi un simbol. Semnul este întotdeauna mai puţin decît conceptul pe care îl reprezintă, în timp ce simbolul trimite mereu la un conţinut mai vast decît sensul său imediat şi evident. Pe de altă parte, simbolurile sînt produse naturale şi spontane. Nici un geniu, niciodată, nu aluat o pană sau un stilou zicîndu-şi "acum voi inventa un simbol". Nimeni nu poate lua un gînd mai mult sau mai puţin raţional, constituind concluzia logică a unui raţionament sau creat deliberat, pentru a-i da apoi o formă "simbolică". Oricît de neobişnuită ar fi expresia pe care i-o dăm, o asemenea idee va rămîne întotdeauna un semn ataşat la gîndirea conştientă pe care o semnifică şi nu un simbol care sugerează ceva care nu a fost încă cunoscut.

În vise, simbolurile se prezintă spontan, căci visul este un eveniment şi nu o invenţie. Ele sînt deci sursa principală din care ne extragem cunoaşterea simbolismului.

Dar trebuie să subliniez că simbolurile nu apar numai în vise. Ele intervin în tot soiul de manifestări psihice. Există gînduri şi sentimente simbolice, fapte şi situaţii simbolice. Adeseori se pare că chiar şi obiectele inanimate cooperează cu inconştientul în crearea formelor simbolice. Există numeroase întîmplări demne de crezut cu pendule care se opresc în momentul morţii proprietarului: cum ar fi cea a lui Frederic cel Mare de la Sans-Souci. Alte exemple foarte răspîndite sînt oglinda care se sparge sau tabloul care cade atunci cînd survine un deces. Sau sfărîmarea inexplicabilă a unor obiecte banale într-o casă în care unul din locuitori trece printr-o criză afectivă. Chiar dacă scepticul refuză să creadă în asemenea poveşti, ele reapar frecvent şi aceasta este suficient pentru a dovedi importanţa lor psihologică.

Există, totodată, multe simboluri dintre cele mai importante care nu sînt individuale ci colective, atît din punct de vedere al naturii, cît şi al originii lor. Acestea sînt mai degrabă imagini religioase. Credinciosul le atribuie o origine divină şi le consideră un produs al unei revelaţii. Scepticul afirmă că ele au fost inventate. Ambii greşesc. Este adevărată remarca scepticului că simbolurile şi conceptele religioase au fost de-a lungul secolelor obiectul unei elaborări minuţioase şi conştiente. De asemenea, este adevărată şi convingerea credinciosului că obîrşia lor este atît de îndepărtată în misterul trecutului încît par să nu aibă o origine umană. Dar ele sînt de fapt "reprezentări colective" care emană din vise şi din imaginaţia creatoare profundă. Ca atare, ele sînt manifestări involuntare, spontane, care nu datorează nimic unei intenţii deliberate.

Acest fapt, după cum voi explica mai tîrziu, are o influenţă directă şi importantă asupra interpretării viselor. Este evident că dacă vom presupune că un vis este simbolic îl vom interpreta altfel decît persoana care presupune că el îşi extrage forţa esenţială de la gînduri şi emoţii cunoscute şi travestite în vis. În acest din urmă caz nu prea ar mai avea sens să interpretăm visul deoarece nu am găsi în el decît ceea ce ştim deja.

--

<= Înapoi la Librărie