Situaţia psihanalizei în România după 1989*

(Scurtă prezentare)

În 1989 situaţia psihanalizei în România se putea descrie pe scurt: necunoscută.

Existau antecedente - un interes critic faţă de psihanaliză - găsim articole la Nae Ionescu, Mircea Eliade sau Lucian Blaga, ultimul arătînd mai mult interes şi în special pentru Jung.

Psihanaliza Freudiană - cu excepţia doctorului C. Vlad (1) - a fost permanent respinsă.*

Coperta traducerii Dr. Leonard Gavriliu din operele lui Freud: Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia veţii cotidiene

În perioada ceauşistă s-au publicat totuşi cîteva cărţi din care se remarca traducerea dr. Gavriliu din Sigmund Freud: Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieţii cotidiene (1980) apărută la editura Didactică şi Pedagogică. Dar această lucrare a circulat din nefericire numai prin mediile medicale fiind greu accesibilă publicului larg.

Nu este clar de ce ideologia comunistă nu a îndrăgit psihanaliza - deşi există unele explicaţii, totuşi incomplete sau pur şi simplu fanteziste.

Am publicat şi noi cînd a fost cazul puncte de vedere care au subliniat simetria atitudinilor de respingere moderne şi clasice, insistînd pe rolul intelectualului de prestigiu în respingerea psihanalizei la noi.

După 1989, a apărut revista de psihanaliză OMEN editată de Asociaţia română pentru promovarea psihanalizei (AROPA).

Concomitent au început să se traducă şi texte din lucrările lui Freud, apărute prin reviste diverse sau în cărţi dedicate părintelui psihanalizei..

Interesul pentru psihanaliză nu a crescut însă aşa cum era de aşteptat.

Întrucît în România opţiunea culturală este dictată de mediile elitiste - în sensul că nu există aproape deloc un interes spontan al publicului larg pentru cutare sau cutare tendinţă sau mişcare - psihanaliza s-a limitat din nou la cercuri închise, la discuţii naive şi aproape deloc partizane despre Freud şi psihanaliză.

În prezent, se remarca o însufleţire a interesului pentru psihanaliză prin apariţia site-urilor web care exploatează diferite aspecte ale psihanalizei (exclusiv teoretice).

Contribuiţia AROPA

Prima mişcare în acest sens a fost făcută tot de Asociaţia română... (AROPA) care a publicat încă din 1998 primul site de psihanaliză din România, iar după 2000, primele cursuri de psihanaliză expediate prin email.

OMEN nr. 16, revista de cultură psihanalitică editată de AROPA cu data apariţiei 1991. Detalii aici

Iniţiativa cursurilor online este în continuare unică, atît la noi, cît şi în lume.

Tot AROPA include pe site-urile ei o librărie şi un cabinet virtual de psihanaliză (de asemenea, unic la noi şi în alte părţi).

În paralel, o organizaţie numită "Asociaţie de psihanaliză" a luat fiinţă, asigurînd comunicarea cu IPA şi obţinînd acreditări din partea acestui organism internaţional.

În treacăt trebuie spus că IPA (International Psychoanalytic Association) nu este actualmente interesată de propagarea psihanalizei clasice, freudiene, cît mai ales de politica de acaparare a "pieţei" fostelor ţări comuniste.

Pe acest apetit nesănătos (2) se fondează şi asimilarea parţială a grupului menţionat care, paradoxal, se depărtează de psihanaliza freudiană, îmbrăţişînd curente noi şi eliminînd anumite cadre obligatorii pînă mai ieri în psihanaliză.(3)

În prezent, există cursuri facultative predate la universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti şi un program de formare care, din nefericire, se limitează la ideea obsedantă de a corespunde exigenţelor IPA, şi mai puţin de a urma direcţiile lui Sigmund Freud, care a fost din nou umbrit, nu atît din considerente de actualitate, cît mai ales din interese meschine de dominare şi de control al "pieţei" psihanalitice.

Psihanaliza în 2026

Azi, 2026, se pare că panorama psihanalizei la noi s-a schimbat. Există cursuri şi formare în mai multe centre.

Politica acestor asociaţii este promovarea psihanalizei de inspiraţie freudiană, jungiană sau alte direcţii, fără a avea un cuvînt de spus în planul practicii care rămîne adeseori un obiectiv greu de atins.

Motivul? Limitarea la învăţămîntul axat pe teorie şi schematism fără nicio legătură cu practica autentică, obsedat pe emiterea de certificate care să ateste.

*De semnalat o lucrare indispensabilă pentru studiul psihanalizei pînă în jurul lui 1989: Freud şi psihanaliza în România (1994), de G. Brătescu.

--
AROPA
Ultima actualizare: August 2026.