Psihanaliza - Editorial



powered by FreeFind
 

Psihologia și vindecarea psihologică

Am primit recent un mesaj de la un iubitor de psihanaliză pe care îl redau aici:

Am vizitat recent un site românesc al unui psiholog care susține că dă consultații (sprijin) online. Întîi de toate, autorul explică în linii mari că e psiholog, că practică terapia și oferă consultații chiar și online. Nu ne explică în ce constă terapia pe care o practică el, pe care o numește, simplu, psihoterapie.

Cîteva răspunsuri la problemele semenilor sînt publicate chiar pe site. Există și o rubrică pentru cei care vor să răspundă ei la problemele expuse, fiecare cu părerea lui (nu neapărat profesională). Ce m-a intrigat a fost următorul lucru: autorul site-ului, psihologul, ne avertizează să nu dăm sfaturi. În răspunsul său la solicitările primite online, psihologul nu urmează, însă, regula impusă de el însuși căci El dă sfaturi.

L-am întrebat, explicînd această contrazicere, dacă se dau sau nu sfaturi. Și dacă nu se dau, am continuat eu, cum procedează metoda lui psihoterapeutică pentru a trata pacienții?

Nu am primit nici un răspuns. Nici nu mă miră. Românii au aversiune profundă față de dialog, polemică, pe care le confundă cu insulta, calomnia. Dacă nu ești de acord cu ei sau dacă pui întrebări provocatoare ești automat împotrivă, după zicala biblică "cine nu e cu mine e împotriva mea".

Trecînd peste acest dialog care nu a avut loc mă întreb și eu cum procedează psihoterapia sau mai precis psihoterapeutul, în speță psihologul. Eu personal nu am avut de-a face decît cu sfătuitori, atunci cînd am solicitat serviciul psihologului, și nu văd ce alte instrumente de vindecare sau ameliorare a suferinței nevrotice are el la îndemînă.

Cam acesta e textul primit pe care l-am mai periat și noi ca să poată fi publicat. Se impun două întrebări: putem ajuta prin sfaturi? Și dacă nu: cum putem ajuta fără sfaturi?

Psihologul din această relatare e de părere că nu trebuie date sfaturi. Chiar dacă el le dă totuși, eu subscriu la părerea lui. Sfaturile nu pot ajuta persoanele aflate în suferință. Ele sînt precum „zicală din popor. Am avut și eu ocazia să văd că sfaturile se dau dar nu se iau. Și la drept vorbind, persoana suferindă a ajuns la specialist după ce a epuizat toate sfaturile și toate soluțiile de-a gata. Dar dacă sfaturile nu pot fi terapeutice, ce poate face psihologul pentru clientul său? Cum îl poate ajuta, practic, să iasă din situația de criză  în care e prins?

Răspunsul e simplu: el nu poate face nimic pentru suferind. Și chiar dacă nu o recunoaște deschis, el trebuie să apeleze totuși la sfaturi și sugestie sau susținere. Psihologul terapeut nu are nici un alt instrument la îndemînă. El nu poate fi de nici un ajutor dacă excludem faptul că a veni la psiholog are, pentru moment, ca situație transferențială, un efect benefic pe termen scurt. Dar acest efect e valabil și dacă mergi la preot, la astrolog, la orice persoană investită cu o anumită eficacitate socială!

Desigur că aceste constatări ne pun pe gînduri. Unii se vor întreba: cum e posibil ca psihologul să nu poată face nimic pentru clientul lui decît să-i dea sfaturi? Alții, care au avut contacte cu psihologii, trebuie să remarce, cu amărăciune, că nu au cîștigat nimic în urma acestor întîlniri. În fine, toți ar putea concluziona în cor că psihoterapia (subliniez cuvîntul "psiho") nu are nici un aport în vindecare omului nevrotic. Și atunci, probabil, medicamentele sînt singura soluție!

Nicidecum! Psihanaliza, cu experiența ei vastă în domeniul psihicului abisal, cu resursele ei terapeutice pragmatice atestă faptul că vindecarea psihologică, prin cuvînt, este reală și eficace. Trecînd peste transferul spontan de care am vorbit mai sus, psihanaliza oferă un cadru metodic, specializat, pentru tratarea persoanelor nevrotice. Iar acest cadru este controlat de psihanalist, adică de cineva care s-a supus el însuși tratamentului psihanalitic. Căci auto-analiza este condiția de bază a formării unui psihanalist.

Ca să conchid: vindecarea psihologică este posibilă - și ea este posibilă fără sfaturi și sugestii sau alte intervenții "din afară" în viața persoanei suferinde - NUMAI dacă abordăm întregul proces terapeutic de pe pozițiile și cu metodele specifice psihanalizei.

--
Articol de Ioan Ionuț

subt 

<= Home | Psihanaliza | Cursuri

Articole | Publicații

Asistență online | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa