Sigmund Freud > Dicționar

Nume din istoria psihanalizeiDicționar de nume
din istoria psihanalizei

Alfred Erich Hoche (1865-1943)
Profesor de psihiatrie la Fribourg-en-Brisgau; adversar decis al psihanalizei.

Alphonse Maeder (1882-1971)
Psihoterapeut elvețian, mai multă vreme președintele Asociației de psihanaliză din Zurich, l-a urmat pe Jung după ruptura acestuia de Freud. Ulterior, Maeder va dezvolta o tehnică de analize scurte și se va alătura mișcării de la Oxford.

Carl Wernicke (1848-1905)
Profesor de psihiatrie la Berlin, Breslau și Halle. El a descoperit centrul vorbirii în creier. Este autorul unei cărți fundamentale asupra afaziei: Der apasische Symptomkomplex; Eine psychologische Studie auf  anatomischer Basis (Sindromul afazic; un studiu psihologic fondat pe anatomie), Breslau, 1874.

Dumeng Bezzola (1868-1936)
Psihiatru originar din Grisons, unul din șefii mișcării anti-alcoolice.

Edouard Claparede (1873-1940)
Psiholog medical și pedagog elvețian, fondator al institutului Rousseau din Geneva, în 1912. Co-editor, împreună cu Th. Flournoy, al Arhivelor de psihologie.

Emil Kraepelin (1856-1926)
Profesor de psihiatrie la Munchen din 1903 pînă în 1922. El a făcut să avanseze sistematic psihiatria, mai ales distingînd dementia praecox (schizofrenia) de psihoza maniaco-depresivă. Lucrarea sa principală, Psychiatrie; ein Lehrbuch fur Studierende und Arzte ( Psihiatrie; un manual pentru studenți și medici), Leipzig, 1883, a făcut multă vreme autoritate și a cunoscut multe reeditări.

Ernesto Lugaro (1870-1940)
Psihiatru italian. 

Franz Riklin (1878-1938)
Din 1902 în 1904 psihiatru la Burgholzli și  colaborator al  lui Jung  la experiențele cu asociațiile libere. Rezultatele lor au fost publicate în comun în 1905 sub titlul: Cercetări experimentale asupra asociațiilor oamenilor sănătoși. Din 1904-1909 medic la clinica Rheinau. Căsătorit cu o verișoară a lui Jung; l-a urmat pe Jung după  ruptura acestuia de Freud, dar nu a practicat analiza.

Gabriel Anton (1858-1933)
Psihiatru și neurolog austriac, profesor la Graz și la Halle; cunoscut ca chirurg al creierului.

Gustav Aschaffenburg (1866-1944)
Profesor de psihiatrie și de neurologie la Heidelberg, apoi la Halle și la Cologne; din 1939, practician și profesor la Baltimore și la Washington.  Atacul său împotriva lui Freud este conținut într-un discurs pe care l-a ținut  la 27 mai 1906, la congresul  neurologilor și alieniștilor din Germania de sud-vest, la Baden-Baden: Raporturile dintre viața sexuală și apariția maladiilor nervoase și mintale.

Gustav Wolff (1865-1941)
Profesor de psihiatrie la Bale, adept al neovitalismului și al teleologiei.

Herbert Silberer (1882-1922)
Psihanalist  vienez, membru al  Asociației vieneze din 1910, cunoscut pentru lucrările sale despre simbolism și simbolismul alchimiei. El se va sinucide.  Contribuția sa este: Raport asupra unei metode care permite provocarea și observarea anumitor manifestări de halucinație simbolicăJahrbuch, I, 2-1909. 40 de ani mai  tîrziu Jung scria: "Meritul îi revine lui H.S., mort prematur, păcat!, de a fi descoperit, primul, izvoarele secrete care duc de la alchimie la psihologia inconștientului." G.W. 14-II, par. 447.

Heymann Steinthal (1823-1899)
Filolg și filozof german pe care Jung îl citează adeseori în lucrarea Metamorfozele și simbolurile libidoului. Steinthal era editorul Revistei de psihologie a popoarelor și de lingvistică ( Zeitschrift fur Volkerpsychologie und Sprachwissenschaft).

Jean-Martin Charcot (1825-1893)
Neurolog francez, medic-șef la Salpetriere, cunoscut pentru lucrările sale asupra isteriei și asupra hipnozei, a avut o influență decisivă asupra lui Freud. Acesta din urmă a studiat cu Charcot între anii 1885-1886, i-a tradus cursurile în limba germană ( Neue Vorlesungen uber die Krankheiten des Nervensystems, insbesondere uber Hysterie, Viena 1886, care sînt traducerea după Lecons du mardi a la Salpetriere , Paris, 1889-1892), și i-a dat fiului său cel mai mare prenumele său.

Josef Breuer (1842-1925)
Medic și fiziolog austriac, este alături de Freud autorul
Studiilor asupra isteriei, Viena 1895. Rămîne însă în istoria psihanalizei pentru experiențele sale terapeutice cu Anna O., și descoperirea metodei cathartice (talking cure) în urma cărora Freud va deschide calea revoluționarelor descoperiri ale psihanalizei. -> Vezi și articolul despre terapia cathartică aici.

Joseph Dejerine (1849-1917)
Neurolog elvețian, a fost director la Salpetriere, Paris.

Karl Heilbronner (1869-1914)
Psihiatru german, a condus clinica universitară din Utrecht.

Leopold Lowenfeld (1857-1923)
Psihiatru la Munchen, a publicat în 1901 lucrarea lui Freud Uber den Traum (Despre vis ) în colecția Grenzfragen des Nerven-und Seelenlebens, care era editată de el însuși împreună cu H. Kurella. De altfel, el a introdul contribuții semnate de Freud în două din propriile sale cărți: Die Freudsche psychoanalytische Methode (Metoda psihanalitică a lui Freud) în Die psychischen Zwangserscheinungen (Fenomenele psihice obsesive), Wiesbaden, 1904 și Meine Ansichten uber die Rolle der Sexualitat in der Atiologie der Neurosen (Opiniile mele asupra rolului sexualității în etiologia nevrozelor) G.W., V, în a patra ediție a Sexualleben und Nervenleiden (Viața sexuală și afecțiunile nervoase), Wiesbaden, 1906.

Ludwig Frank (1863-1935)
Neurolog la Zurich, partizan al lui Forel.

Manfred Bleuler
Născut în 1903, psihiatru reputat, ca și tatăl său profesor la universitatea din Zurich și director la azilul din Burgholzli.din 1942 pînă în 1969.

Max Isserlin (1879-1941)
Neurolog la Munchen; a fost multă vreme asistentul lui Kraepelin. A murit în Anglia unde a trăit ca refugiat.

Otto Gross (1877-1919)
Studii de medicină la Graz, apoi asistent al lui Kraepelin la Munchen.

Paul Eugen Bleuler (1857-1939)
Din 1898 pînă în 1927, profesor de psihiatrie la universitatea din Zurich și  director la azilul din Burgholzli, succedîndu-i maestrului său Forel. Mai înainte, director la azilul Rheinau (canton din Zurich) timp de 12 ani.

Unul din marii pionieri ai psihiatriei, în special ai dementia praecox, pe care a numit-o primul "schizofrenie".

Sub directa influență a metodei psihanalitice, Bleuler va aduce importante contribuții la cunoașterea autismului și ambivalenței.

Se pare că a fost sensibil la ideile lui Freud încă din 1901, atunci cînd i-a cerut lui Jung să  facă o expunere asupra cărții lui Freud Interpretarea viselor în fața medicilor de la Burgholzli.

Întreaga sa viață Bleuler a pledat  împotriva alcoolismului. Manualul său de psihiatrie (Lehrbuch der Psychiatrie), Berlin, 1916, se mai bucură și azi de autoritate.

Paul Sollier (1861-1933)
Psihiatru la Boulogne-sur-Seine.

Pierre Janet (1859-1947)
Profesor de psihologie la College de France . A  fost unul dintre primii care au admis inconștientul, dar a refuzat psihanaliza. Jung a urmat la Salpetriere, între 1902-1903, cursurile sale.

Philippe (Fulop) Stein (1867-1918)
Psihiatru maghiar format la Viena. El a participat între anii 1906-1907 la experiențele de asociații la Burgholzli, după ce l-a cunoscut pe Bleuler la Congresul internațional de anti-alcoolism de la Budapesta, în 1905. Fondator al mișcării ani-alcoolism din Ungaria. El a abandonat psihanaliza în 1913 și a lucrat de atunci ca neurolog la spitalul muncitoresc din Budapesta.

Robert Eugen Gaupp (1870-1953)
Profesor de  neurologie și de psihiatrie la Tubingen. Editor  responsabil al Zentralblatt fur Nervenheilkunde und Psychiatrie.

Theodore Flournoy (1854-1920)
Psihiatru elvețian. Influențat, ca și Claparede, de gîndirea lui William James. Jung a utilizat lucrările lui Flournoy, în particular cazul Frank Miller în Metamorfozele și simbolurile libidoului , ca și cercetările asupra unui medium, Din Indii, la planeta Marte.

Wilhelm Fliess (1858-1928)
Oto-rino-laringolog berlinez, cel mai bun  prieten al lui Freud înainte de 1900 - după Jones, vol.I, cap.XIII, și Freud: Nașterea  psihanalizei. După ruptura relațiilor lor, Freud a  adoptat o atitudine extrem de critică față de opera științifică a lui Fliess, în cel mai înalt grad speculativă. (Vezi și articolul dedicat lui Fliess
aici.)

Wilhelm Jensen (1837-1911)
Dramaturg și romancier german, originar din Holstein, care a fost foarte citit în epoca sa. Una din nuvelele sale - Gradiva - publicată în Schriften zur angewandten Seelenkunde, fasc.I, Leipzig și Viena 1907, a fost comentată psihanalitic de Freud în lucrarea sa Delir și vise în Gradiva lui W. Jensen.

Wiener Vereinigung fur Psychoanalyse (Asociația vieneză de psihanaliză).
Discipolii lui Freud se reuneau singular din 1902 în sala de așteptare a locuinței lui Freud, în cadrul seratelor psihologice de miercuri.

În anul 1909, grupul și-a luat numele de mai sus. Din 1910, ședințele au avut loc la seminarul medicilor. Vezi și introducerea lui Hermann Nunberg la protocoale: Minutes of the Vienna Psychoanalytic Society, ed. H. Nunberg și E. Federn, New York, 1962.

Wilhelm Wundt (1832-1920)
Profesor de psihologie și de fiziologie la Leipzig; lucrările sale celebre în domeniul psihologiei experimentale anunță experiențele de asociație ale lui Jung. AROPA

--
Mai multe informații despre personalități care au interacționat cu psihanaliza vor fi publicate în continuare. Dacă vrei să fii la curent cu noutățile abonează-te la lista noastră de noutăți (newsletter). Vezi linkul din bara de meniu de jos.

Home | Psihanaliza | Caută pe acest site | Newslette | Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa