Carl Jung > Interpretarea viselor: Articol

Un vis simptomatic

(Extras)

Visul se plasează în anul 1909, cînd Jung și Freud au vizitat America de nord pentru o perioadă de 7 săptămîni, pentru a prezenta psihanaliza publicului american. În aceeași perioadă sînt notabile mai multe incidente semnificative pentru natura relației lui Jung cu Freud. Interesul lui Jung pentru cadavrele de mlaștină, interes care l-a enervat nu o dată pe Freud, și cele două leșinuri ale lui Freud în prezența lui Jung. Toate aceste evenimente, ciudate la prima vedere, au fost interpretate de Freud ca efecte ale sentimentului obscur că Jung îi dorește moartea.

Dar iată visul relatat de Jung însuși:

Mă aflam într-o casă necunoscută cu două etaje. Era casa "mea". Eram la etajul superior într-un salon agreabil și confortabil în stilul sec. al XVIII-lea. Am fost surprins că nu mai văzusem pînă atunci această cameră și am început să mă întreb cu ce seamănă parterul. Am coborît și am descoperit că odăile erau mai întunecate, cu pereții acoperiți de lambriuri de lemn, cu mobile masive datînd din sec. al XVI-lea sau chiar dintr-o perioadă anterioară. Surprinderea și curiozitatea mea crescură. Voiam să văd arhitectura totală a casei. Am coborât în pivniță unde am găsit o ușă dînd spre o scară care ducea la o cameră amplă, boltită. Ea era pavată cu pietre mari, iar pereții păreau foarte vechi. Am examinat mortarul și am descoperit că era compus din fărâme de cărămidă. Evident pereții erau de origine romană. Curiozitatea mea nu înceta să crească. Într-un colț am văzut un inel de fier fixat într-o dală. Am ridicat-o și am văzut o altă scară foarte strîmtă ducând la un soi de beci care semăna cu un mormînt preistoric, conținînd cranii, ceva oase și fragmente ceramice. Apoi m-am trezit.

Comentariile (asociațiile) visului sînt oferite tot de Jung:

Dacă Freud, atunci cînd a analizat acest vis, ar fi urmat metoda mea constînd în explorarea asociațiilor referitoare la vis și la contextul său, ar fi auzit o poveste pe cinste. Dar mă tem că ar fi minimalizat-o considerînd-o o simplă tentativă de a scăpa de o problemă care era în realitate a sa. Visul era de fapt un rezumat al vieții mele și în special al evoluției mele spirituale.

Am crescut într-o casă veche de 200 de ani, mobilele noastre datau, majoritatea lor, de acum circa 300 de ani, iar, intelectual, aventura mea spirituală fusese lectura lui Kant și a lui Schopenhauer. Marele eveniment al zilei era opera lui Charles Darwin. Cu puțin înainte, trăisem încă în universul medieval al părinților mei, în ochii cărora lumea și oamenii erau guvernați de omnipotența providență divină. Această lume devenise brusc arhaică și perimată. Credința mea creștină își pierduse caracterul absolut, prin descoperirea religiilor orientale și a filozofiei grecești. De aceea, parterul casei mele era atît de întunecos, de silențios și mai ales nelocuit

Interesul pe care mi l-a inspirat istoria fusese trezit de studiul anatomiei comparate și al paleontologiei, în timp ce eram asistent la Institutul de anatomie. Eram fascinat de osemintele omului fosil, în particular de omul din Neanderthal, în jurul căruia se discuta mult și de craniul Pitecantropului din Dubois, care era încă obiectul controverselor celor mai violente. De fapt, acestea erau asociațiile reale ale visului meu. Dar nu am îndrăznit să-i vorbesc lui Freud de cranii, de schelete sau de cadavre, căci experiența mă învățase că aceste teme îi erau dezagreabile. El se hrănea cu ideea că mi-aș fi dorit moartea sa prematură. Ajunsese la această concluzie în urma interesului pe care îl arătasem pentru mumiile lui Bleikeller din Breme, pe care le-am vizitat împreună în 1909, cînd intenționam să ne îmbarcăm pentru America.

[...]

Mi-am dat curând seama că Freud căuta în mine vreo "dorință de nemărturisit". Și aceasta m-a determinat să-i sugerez că craniile pe care le visasem constituiau probabil o referință la unii membri din familia mea cărora, dintr-un motiv sau altul, le-am dorit moartea. Această supoziție a avut aprobarea sa, dar eu nu am fost satisfăcut de această soluție trucată.

[...]

Intuiția mea era revelația bruscă și neașteptată că visul meu mă avea pe mine însumi, viața mea și universul  meu, în centrul său, opunând realitatea mea unei structuri teoretice axate pe o mentalitate străină mie, din rațiuni și scopuri care îi erau proprii. Nu era visul lui Freud, ci al meu. Și într-o clipită i-am înțeles mesajul.

--
*Extras din articolul Un vis simptomatic al lui C.G. Jung publicat în revista de psihanaliză OMEN, nr. 10. Mai multe detalii despre acest număr și informații despre cumpărare
aici.

 

©2016, AROPA. Toate drepturile rezervate.