Psihanaliză şi sexualitate

Sînt absolut convins că citind povestea biblică a ispitirii perechii primordiale te-ai gîndit o secundă la sex. Şarpele este un simbol sexual, fără îndoială - ideea de ispitire, fructul ispitei, rezonă mai mult ca sigur cu viaţa sexuală.

Nu e de mirare că te gîndeşti la ea. Şi totuşi mă îndoiesc că creatorul povestirii a avut în minte o ispitire cu caracter sexual.

E mai degrabă vorba de o schimbare de paradigmă.

Aici este centrală tema căderii, pierderea veşniciei, a asemănării cu Tatăl ceresc etc. Deci chestiuni mult mai rafinate. Ce să caute sexul aici?

Dar sexualitatea este o temă esenţială în viaţa noastră.

Societăţile primitive, culturile arhaice de pretutindeni au pus sexualitatea sub control - reguli, norme, tabuuri sau legi explicite care administrează strict această activitate.

SEXUALITATEA ESTE CEL MAI ADESEA INTERZISĂ, CHIAR CEA MAI INTERZISĂ (sic!) ACTIVITATE UMANĂ - de aceea nu ne miră că mitologiile popoarelor acordă libertate absolută în acest domeniu zeilor şi fiinţelor supranaturale (la hinduşi, stilurile de acuplare sexuală între fiinţei mitice sînt sculptate pe temple!). Măcar ele să se bucure din plin de ea.

Sexualitatea este şi marfă.

Prostituţia, cea mai veche meserie. În Biblie, ca să revenim la ea, prostituţia este pedepsită aspru - să ne amintim stupefacţia evreilor cînd au asistat la scurta judecată prin care Isus a eliberat-o necondiţionat pe prostituată (femeia adulteră). În mod normal (legal) trebuia lapidată.

Azi, sexualitatea este arhiprezentă - în mass-media, filme, pe stradă (ţinuta sumară a femeilor care te invită fără perdea la o scurtă aventură), oriunde întorci capul ai în faţă o imagine sexuală sau care trimite la sex. Mulţi consideră că sexualitatea este, azi, marfa cea mai bine vîndută pe fondul unei relaxări relative a moravurilor.

De ce spun toate astea? Pentru a reaminti care este importanţa erotismului în viaţa noastră individuală şi colectivă, o importanţă neîntrecută nici de interesul alimentar sau de religie.

În acest context, nu ar trebui să ne mire că psihanaliza pune atîta preţ pe sexualitate. Totuşi, teoria sexuală elaborată de Freud a isterizat şi mai continuă să o facă, dar într-o altă manieră.

Azi i se impută psihanalizei importanţa ca procent acordată sexualităţii în viaţa psihică a individului (înainte se nega pur şi simplu prezenţa sexualităţii sau importanţa ei).

Am citit recent într-o scurtă şi umilă prezentare a psihanalizei - preţuită de tartorul Google, însă, care i-a acordat locul 3 sau 4 din index la cuvîntul cheie "psychoanalysis" - am citi, deci, că una din imputările aduse psihanalizei este tocmai interesul extrem arătat sexualităţii. Adică am putea accepta un procent de interes, dar nu mai mult de, să zicem, 10-20%!

Faptul că ceea ce este evident în viaţa de zi cu zi nu trebuie să se regăsească şi în psihanaliză mă intrigă. Adică de ce să fie un abuz preţul pus de Freud pe sexualitate în determinarea cauzei (etiologiei) nevrozelor? Dacă suntem atît de mult preocupaţi de sex, de ce să ne mire că inhibarea funcţiei sexuale poate crea probleme în economia psiho-somatică a individului? (În realitate, chiar crează!)

Sincer, nu am găsit niciodată răspunsul la întrebarea de mai sus.

Dar critica interesului psihanalizei pentru sexualitate poate servi şi alte intenţii, de pildă, aceea de a discredita psihanaliza în totalitatea ei, ca ceva minor, secund, care s-ar motiva aşa: se ocupă de lucruri mărunte!

Dar nu pentru că teoria psihanalitică ar fi o aberaţie, ci pur şi simplu pentru că psihanaliza trebuie atacată cumva.*

*Critica psihanalizei din motive sexuale apare, la noi, în perioadele ante comuniste. Să ne amintim de Mircea Eliade care reproşa psihanalizei etica iudaică, care reduce totul la un singur principiu, anume, sexualitatea. Este acelaşi Eliade care nu a întîrziat totuşi să studieze yoga tantrică - maithuna - pentru a-şi consolida prestaţia sexuală.

Mai citeşte:

- Stadiile de dezvoltare psiho-sexuală

--
Articol de Jean Chiriac