Stadiile de dezvoltare psihosexuală

Oral, anal, falic, latenţă, genital

"Copilul are viaţa sexuală" este o afirmaţie care îi frapează pe cei mai mulţi chiat şi azi.* Şi aceasta pentru că toţi oamenii şi-au refulat propria sexualitate infantilă şi din acest motiv ei nu o mai remarcă la copii.

Psihanaliza, in primul rînd întemeietorul ei, Sigmund Freud, a descoperit la copil o viaţă sexuală intensă, în mai multe etape de dezvoltare, cum ar fi: orală, anală, falică etc.

În stadiul oral se poate observa la copil plăcerea de a suge, de a-şi ocupa gura în genere, cu ceva, în afara alimentaţiei, in timp ce chipul său exprimă plăcerea, voluptatea.

Trei eseuri asupra sexualităţii Lucrarea lui Freud care cuprinde teoria sa asupra sexualităţii. Versiune publicată de editura Cartex.

Toate momentele voluptoase sunt legate de prezenţa mamei - alimentaţia, baia, legănatul - relaţia cu mama ţinînd de principiul plăcere-neplăcere.

Cînd o vede, se bucură, pentru că îi aminteşte de momentele plăcute petrecute împreună. Pe acest model de relaţie, se va mula relaţia lui cu lumea exterioară, astfel încît va duce la gura tot ce îi place, a avea fiind echivalentul lui a fi.

Copilul imită comportamentul mamei, se poate observa că dacă aceasta rîde, rîde si el, dacă vorbeşte, el începe sa gîngurească. Pînă aici copilul se comportă pasiv.

În acest stadiu există şi o fază activă, care începe odată cu apariţia dentiţiei, cînd copilul începe să muşte tot ce îi vine în gură, fapt important, căci acum se pot face fixaţii care pot dăuna dezvoltării ulterioare a individului.

Muşcătura, este prima lui pulsiune agresivă, iar dacă mama reacţionează prin renunţarea la alăptat tocmai în acest moment, copilul se va simţi frustrat, considerînd-o o consecinţă a agresiunii.

De acest fapt depinde învăţarea limbii materne, iar în viitor, folosirea agresivităţii va fi blocată de sentimentul vinovăţiei. O asemenea frustrare determină regresiunea la faza pasivă, şi vom vedea în acest caz copii care îşi sug degetele, comportament de care se plîng multe mame (sau copii care nu doresc sa renunţe la tetina).

Trebuie reţinut că libidoul (energia sexuală) se sprijină pe funcţia alimentaţiei, după care, progresiv, se satisface independent de aceasta. În acest stadiu, copilul trăieşte prin intermediul halucinaţiilor, al delirurilor - atunci cînd este singur bate din palme, se bucura ca şi cum ar fi lîngă obiectul iubirii: mama.

***

Stadiul anal: această etapă începe cam pe la al doilea an de viaţă, cînd se poate observa plăcerea pe care o procură copilului eliberarea spontană a sfincterelor: defecaţia si urinarea.

Este o perioadă plină de ambivalenţă, cînd copilul observă că a elimina fecalele atunci cînd adultul o vrea este motiv de bucurie, el fiind recompensat prin dragoste de către mamă. Dacă nu o face este motiv de ceartă şi astfel se naşte o relaţie care va determina comportamentul copilului vizavi de adult prin "cadourile" pe care le oferă prin intermediul fecalelor.

Aici, libidoul se sprijină pe funcţiile excremenţiale si se detaşează de acestea cînd copilul se joacă cu fecalele si urina.

Plăcerea este obţinută din presiunea pe care o exercită fecalele in zona sfincterelor, plăcere care poate fi detectată si pe faţa copilului.

Nu trebuie să ne lăsam înşelaţi de aspectul scabros, aceste plăceri sunt trăite din necesităţi filogenetice. Copilul, sub influenţa educaţiei parentale va face o deplasare de la fecale, care sunt "murdare", la nisip, noroi, apă, iar atitudinea părinţilor faţă de aceste substitute ale fecalelor va determina sau nu refulări.

Fixaţiile la această etapă libidinală vor determina, ulterior, trăsături caracteriale ca: seriozitate, conştinciozitate, sobrietate, spiritul ordinii, spiritului ştiinţific, la cei care s-au conformat cerinţelor parentale, în timp ce la celălalt pol se află bosumflaţii, încăpaţînaţii, cei care produc scandal prin dezordine, murdărie, indisciplină, sau cei extrem de curaţi, chiar obsesivi în acest sens.

Trebuie spus că, pentru copil, a nu oferi fecalele mamei - adică a nu defeca atunci cînd vrea ea  - este un act de agresiune, de nesupunere şi dezacord, de dezinvestire a mamei.

Acum se formează la copil atît ambivalenţa afectivă cît şi cuplul antagonic sadism-mazochism.

Conform ambivalenţei, mama poate fi bună-rea, iar relaţiile cu lumea se vor realiza pe baza aceluiaşi principiu.

În mintea copilului tot ce se opune dorinţelor sale este rău.

Acum el îşi descoperă forţa musculară, agresivitatea şi este foarte important modul în care mama se situează faţă de această fază, căci a nu-i permite copilului sa fie agresiv cu mediul înseamnă a-l priva de posibilitatea descărcării motrice solicitată de instinctivitate.

În acest stadiu copilul îşi deplasează agresivitatea de la părinţi la substitutele lor - păpuşi, diverse obiecte, animale de casă etc. - pe care le va distruge ca pe proprii săi părinţi.

Mamele pot confirma aceste comportamente ale copilului, certurile cu copilul lor pentru curăţenie, sadismul copilului, faptul că unii copii mai fac în pat chiar şi la vîrste înaintate (simptom regresiv) - conduite pe care nu şi le pot explica.

***

Stadiul falic, începe pe la vîrsta de trei ani şi este trezit de raporturile mamei cu copilul, dar şi de micţiune.

Cert este că zona erogenă în această etapă este penisul, la băiat şi clitorisul, la fetiţă, iar mamele pot confirma că micuţii lor se scarpină în zona genitală, se joacă cu organul lor genital, chiar dacă sunt bătuţi peste mînă, acest comportament nefiind altceva decît masturbare, chiar dacă nu vrem să o recunoaştem ca atare.

Renunţarea la fecale are loc şi datorită interesului pe care îl acordă copilul onaniei prin care îşi descarcă libidoul.

În această perioadă copilul devine extrem de curios şi îşi pune multe întrebări, cum ar fi: de unde vin copiii, cum se fac copiii, ce fac părinţii noaptea în pat etc.

Aceste întrebări sunt cu atît mai intense, cu cît se naşte un nou frăţior sau o soră, aceştia fiind consideraţi rivali la dragostea mamei.

Urmează o altă întrebare: ce diferenţă există între un băiat si o fată?

Această curiozitate sexuală este motorul pentru curiozitatea intelectuală în genere, iar copilul încearcă să îşi răspundă singur la întrebări.

Ne-am putea îndoi de aceste interese ale copilului la această vîrstă, însă dacă l-am urmări cu atenţie am putea observa multe lucruri care le confirmă.

Mamele ştiu ca la această vîrstă copiii lor devin extrem de curioşi, că tot timpul pun întrebări, că sînt extrem de activi.

Masturbarea este însoţită de fantasme care o vizează pe mamă, copilul fiind extrem de curios în ceea ce o priveşte, îi place să urmărească modul în care ea îşi face toaleta.

Astfel, copilul este un voyeurist, îi place să privească, să urmărească ce face mama, ce fac părinţii în pat, în cameră, cînd sunt singuri, dar şi exhibiţionişti, atunci cînd, de exemplu, fetiţa vrea să arate că are Ťcevať şi îşi ridică rochia - în fantasmele ei, ea arată un penis.

Gelozia este un afect prezent si activat de prezenţa unui frate, unei surioare, iar atitudinea faţă de aceştia este una sadică, chiar dacă uneori numai prin cuvinte, acesta fiind şi motivul pentru care fraţii se ceartă: ei se luptă pentru dragostea mamei.

Însa gelozia mai este prezentă şi în complexul oedip, care se conturează tot mai mult pe măsură ce intrăm în cel de-al patrulea an de viaţă.

Copilul vrea să ştie ce se întîmplă în camera părinţilor, iar dacă reuşeşte să vadă un act sexual, îl va interpreta ca fiind un act sadic, în special dacă remarcă sînge pe lenjerie.

De aceste scene se leagă elaborarea unor fantasme în care actul sexual apare ca fiind un viol, motiv de repulsie ulterioară vizavi de sexualitate sau de condiţionare a sexualităţii.

Un alt motiv de repulsie resimţit de băieţel faţă de fetiţă provine din ideea infantilă că mama are un penis, căci ei nu îi poate lipsi ceea ce i-a dat lui, şi din realizarea faptului că fetiţei îi lipseşte acest organ.

Trebuie subliniată gravitatea interdicţiei masturbării falice - bătaia, legarea mîinilor etc. - căci copilul va regresa la etape anterioare ale dezvoltării libidinale dezvoltînd fantasme sadice, halucinaţii, regresie exprimată prin onanie compulsivă, ticuri, bîlbîieli, insomnie, encoprezie, enurezie.

Progresiv, copiii se identifică cu părinţii de acelaşi sex, au multiple fantasme în acest sens - fetiţa se îmbracă în hainele mamei, se încalţă cu încălţămintea ei, se rujează, în timp ce băiatul îi ia pălăria tatălui, îi îmbracă hainele, ia un băţ care va ţine loc de pistol şi îl va împuşca pe tată, pe scurt, se intră în perioada oedipiană.

***

Perioada de latenţă , care se instituie în jurul vîrstei de 6 ani, se caracterizează prin relaxarea interesului faţă de de organele genitale şi explorarea altor activităţi individuale sau colective.

Desigur că această relaaxare nu este o regulă absolută dacă există o fixaţie la stadiile anterioare.

În fine, stadiul genital - pubertatea aduce cu ea reactivarea interesului pentru sexualitate.

Această perioadă se caracterizează prin importanţa acordată organelor genitale şi informaţiilor legate de relaţiile sexuale.

Asta nu înseamnă însă că plăcerile perioadelor anterioare dispar cu totul. Ele pot reveni oricînd în situaţii de viaţă specifice, care conduc la apariţia tulburărilor psiho-mentale.

* E frapant că în ciuda libertăţii sexuale induse de marxismul cultural, oamenii sînt reticenţi cînd e vorba de sexualitatea infantilă. Să fie o carenţă educaţională, pudoare sau o formă de rezistenţă care vrea să menţină copilul în afara atingerii sexualităţii privită ca păcat, ceva murdar, dezonorant? Într-un soi de spaţiu social purificat?

--
Material realizat de Szemeredy Mihai cu contribuţia lui Ioan Ionuţ
Actualizare: 23.09.2026.

Resurse:

• Complexul lui Oedip.
   
• Ostilitatea faţă de părintele de acelaşi sex
   
• Vezi articolul psihanaliză şi sexualitate