TOPMARGIN=20 LEFTMARGIN=0 MARGINWIDTH=0 MARGINHEIGHT=20>

Psihanaliza - Cazuistica



powered by FreeFind
 

Un caz cu o moștenire 

Cazul expus în acest articol ilustrează cît se poate de bine metoda psihanalitică și are avantajul accesibilității pentru că tratamentul nu a durat mult.

de Dinu Crivăț

Cea mai bună metodă de a deprinde tehnica psihanalitică este de a te lăsa psihanalizat. Ca și la înot, nu știi nimic dacă te rezumi la informațiile teoretice, dacă nu ai îndrăzneala să plonjezi  în apă, ca să vezi ce și cum...

Cînd prezentăm publicului  neinițiat cazuri  psihanalizate, oricît am simplifica, trebuie avut în vedere că numai elocința nu poate înlocui experiența vie a autoanalizei. Cititorii vor înțelege, desigur, acest impediment.

Un exemplu de psihanaliză reușită  într-un timp record ne  va familiariza oarecum cu tehnica psihanalitică. Vor urma alte și  alte ilustrări, fără pretenția de a epuiza subiectul...

În  cazul nostru este vorba de o doamnă, să-i zicem Amelia, de  vreo  35 de ani, măritată, mamă a unui copil de 10 ani, lucrînd  ca funcționară la o firmă  importantă din Capitală. Femeia  acuza un simptom supărător: o insomnie rebelă. "Rebelă", pentru că  rezista la orice  tratament convențional. "Noapte de  noapte,  zice ea, fac eforturi disperate să dorm". Nu izbutește  decît spre dimineață, cînd adoarme practic epuizată.

La insomnie se mai adaugă o stare ciudată de frămîntare, de
neliniște, pe care psihanaliza o numește anxietate. Întreb:

-Ce vă evocă  această stare?

-Ceva ca o așteptare; parcă aștept să  se întîmple ceva și nu știu ce...

-Încercați să vă amintiți o situație în care ați mai trăit așa ceva, insist.

-Poate la examene, cînd eram la școală?! Sau mai degrabă în ajunul Crăciunului cînd îl așteptam pe Moș cu darurile. Sau, de ce nu, cînd  programam o excursie sau o petrecere și număram cu nerăbdare clipele care au mai  rămas?!...

-Aveți probleme la serviciu, întreb, teste, examene de grad, chestii de genul ăsta?

-Nu, răspunse fără ezitare, nimic  deosebit...

Întreb despre situația materială a Ameliei. Aflu că  cîștigă binișor, și ea și soțul, suficient ca să ducă o viață decentă. Loc ar mai fi pentru ceva bani în plus. "Știți cum e, adaugă, din ce ai tot ai mai vrea".

Meditez asupra asociațiilor  de idei pe care Amelia le-a oferit pentru starea de anxietate. Examene, Crăciunul, Moșul, festivități în familie, cu prieteni, etc.

Anxietatea este, evident, o stare de nerăbdare ca atunci cînd aștepți un eveniment extrem de important pe care ți-l dorești din plin (sau de care te temi). Dar care să fie acest eveniment?

Să mai adaug și insomnia  care sugerează și ea aceleași trăiri intense, imposibil de stăpînit. Insomnia și anxietatea își dau mîna. Ambele indică o puternică concentrare a emoțiilor noastre într-o anumită direcție de la care așteptăm multe...

Adeseori, psihanalistul are momente de clarviziune, mai precis  sentimentul că știe despre ce este vorba într-un  anumit caz. Este o "știință" intuitivă (o mai numim empatie). Această "clarviziune" ne  îndeamnă să o formulăm în cuvinte și, evident, să adresăm pacientului întrebarea esențială, care lămurește pe loc natura problemei sale. În acest caz am întrebat:

-Aveți cumva o rudă care trage să moară și așteptați să o
moșteniți?

Răspunsul nu a întîrziat să vină:  "Da! E vorba de  unchiul meu, mă asigură ea. E trecut de 80 și e putred de bogat..."

-Sînteți moștenitoarea lui?

-Unica  moștenitoare!, precizează ea.

-Cazul dvs. e rezolvat, îi spun. Nerăbdarea de a primi moștenirea se face vinovată atît de insomnie cît și de anxietate. Pe zi ce trece, dată fiind vîrsta  înaintată a unchiului, socotiți că se apropie momentul cînd veți pune mîna pe avere. De aici și așteptarea  anxioasă, și insomnia care trădează dorința dvs. ca acest moment să  vină cît mai repede așa cum odinioară, așteptați cu aceeași  nerăbdare, darurile de Crăciun...

Nota bene: Nu toate  cazurile psihanalizate sînt soluționate de la prima ședință. Acesta  a fost un "caz fericit" care se produce arareori.

Să reținem însă  următorul  lucru: deși conștientă de dorința ei (de a pune mîna  pe moștenire) pacienta nu putea lega acest eveniment de simptomele  ei. De aici îngrijorarea privind  propria-i sănătate. Lămurită  cu privire la sensul simptomelor, Amelia s-a liniștit (enigma bolii  este ea  însăși un prilej de îngrijorare) și a putut să-și  regăsească somnul binefăcător.

--
Articol publicat inițial în revista OMEN, nr. 1/1998.

 

Revista OMEN pe CDTe interesează cazuistica psihanalitică? Vezi și exemplele publicate în revista de psihanaliză OMEN.

Mai multe despre revistă la adresa: https://www.psihanaliza.or g/aropa/omen.html.

<= Înapoi la secțiunea cazusitică

Home | Psihanaliza | Cursuri

Publicații | Articole / Editoriale

Asistență | Newsletter | Contact

© 1998-2024, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa