Psihanaliza - Metode - Interpretarea viselor



powered by FreeFind
 

[Cheia viselor și psihanaliza - urmare]


Metoda psihanalitică și cea clasică

Afirmația lui Freud că visul este realizarea unei dorințe inconștiente a fost privită ca o inovație a psihanalizei. Ea ar fi o abordare științifică, în spiritul lui Freud, radical opusă celei clasice, tradiționale.

În realitate, lucrurile nu stau așa. Dacă cercetăm clasificarea viselor în antichitate, și mă refer în special la lucrarea lui Macrobius Comentariu la visul lui Scipio,  observăm că tradiția a remarcat și visele cu conținut de dorință, de genul celor studiate de psihanaliză azi.

Pe scurt, Macrobius distinge patru categorii de vise. Trei dintre ele se pretează efortului de interpretare, în timp ce ultima nu prezintă nici un interes.

Primele trei categorii includ: visul simbolic, visul viziune și visul  oracular (6); ultima se referă la visul care provine din "fermentația nocturnă a impresiilor noastre diurne". Observăm limpede că ultima categorie definește chiar specificul viselor în viziunea lui Freud, care conțin amestecate impresii diurne.

Putem spune, astfel, că teoria freudiană asupra interpretării viselor nu este departe de teoriile clasice. Pe planul abordării, cu asociațiile visătorului și pornind de la fragmentarea materialului visat, metoda științifică o urmează pe cea clasică (de pildă, la Artemidor). Pe planul clasificării, visul-dorință este o redefinire a visului "profan", care nu îl interesează pe Macrobius.

Concluzia care se impune este că teoriile antice despre interpretare prezintă, în fașă, aspecte ale teoriei freudiene. Altfel spus, este fals să credem că Freud a descoperit pentru prima oară visul dorință sau că s-a ocupat primul de el. Nu este mai puțin adevărat, însă, că Freud a dezvoltat o întreagă psihologie a visului pornind de la interpretările sale.

Pe de altă parte, este evident că, interesat de visele-dorință, suspectînd de pe poziții științifice teoriile clasice, Freud a ignorat visele semnificative pentru antichitate (primele trei categorii la Macrobius). El a creat senzația că și acestea ar putea fi incluse la capitolul  vise-dorință, capitol familiar lui, atunci cînd ele nu sînt rodul creației poetice sau filozofico-religioase.

Note:
1. Sigmund Freud: Interpretarea viselor,  Ed.Științifică, 1993,  p.91.
2. Ibid., p.92.
3. Ibid.
4. Ibid.
5. Se înțelege că visul nu este interpretat pînă la capăt prin metoda psihanalitică exemplificată aici. M-am limitat la o mostră de psihanaliză aplicată visului, simplificată la maximum.
6. Visul simbolic "învăluiește în metafore, ca un fel de ghicitoare, o semnificație ce nu poate fi înțeleasă fără interpretare". Visul viziune sau horama "este o derulare premonitivă a unui eveniment viitor". Visul oracular sau chrematismos se recunoaște "atunci cînd, în somn, părintele celui care visează sau alt personaj respectat sau impresionant, poate un preot sau chiar un zeu, dezvăluie fără ajutorul simbolurilor ceea ce se va întîmpla, ceea ce trebuie sau nu trebuie  făcut". (E. R. Dodds: Dialectica spiritului  grec, Ed. Meridiane, 1983,  p.130).

--
Articol publicat în revista OMEN, nr. 1-1998. Mai multe detalii despre revista de psihanaliză OMEN
aici.

Home | Psihanaliza | Cursuri

Publicații | Articole

Asistență | Forum | Newsletter | Contact

© 1998-2020, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa