Pe la mijlocul anilor 1910 psihanaliza începe să intereseze din ce în ce mai mult un public vast şi cultivat. Freud
acceptă prin urmare să ţină o serie de conferinţe, între anii 1915-1916, deschise tuturor, cu scopul de a face cunoscute bazele teoriilor şi clinicii gîndirii psihanalitice.
Experienţa a avut un mare succes şi s-a mai repetat de atunci. În 1917, Freud acceptă să publice textul acestor conferinţe de introducere sub forma unui volum impozant.
Uşor de citit şi agreabil, acest text, conceput mai întîi pentru a fi citit în public, îi permite lui Freud să lase să se exprime virtuozitatea sa retorică. Îl vedem, rînd pe rînd, afirmînd lucruri şi
formulînd totodată critici împotriva lor pentru a le discuta mai bine, punîndu-şi în gardă publicul împotriva psihanalizei pentru a-l putea convinge mai bine ulterior.
Deşi esenţialul cărţii reia concepţii deja cunoscute, Freud expune de asemenea şi cîteva noutăţi, mai exact privitoare la anumite concepţii metapsihologice.
Referinţe:
Traducerea românească a acestei lucrări a apărut în cea mai bună versiune la Editura Didactică şi Pedagogică sub titlul: Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieţii
cotidiene (1980). Traducerea îi aparţine dr. Leonard Gavriliu.
<-