Teoriile lui Freud

- Introducere -

Cea mai cunoscuta teorie freudiană este împărţirea minţii (aparatului psihic) în două topici: prima topică - inconştient, preconştient, conştient - a doua topica, definitivă: sine, eu, supraeu.

Să observăm că eul (percepţie - conştienţă) îşi pierde caracterul absolut fiind doar una din structurile psihicului.

Cartea Trei eseuri despre teoria sexualităţii vine ca o completare a teoriei nevrozelor

Stipularea principiului plăcerii şi al realităţii care controlează fenomenele vieţii psihice.

Teoria nevrozelor care se referă la cauza şi formarea acestor afecţiuni universal răspîndite.

În general, e vorba de viaţa sexuală timpurie, mai precis despre refulările produse la vîrsta copilăriei şi de fixaţiile la această fază de dezvoltare.

Legat de teoria nevrozelor, trebuie citate teoria sexuală, dezvoltată în celebra sa carte: Trei eseuri asupra sexualităţii, concepţia copilului despre naştere - ipoteza cloacală - şi stadiile de dezvoltare psihosexuală, fals numite stadiile dezvoltării personalităţii.

Alte teorii freudiene la fel de importante:

Mecanismele defensive. Adică rezistenţele psihice care se opun revendicărilor (moţiunilor) pulsionale, inacceptabile moral, pentru a împiedica traducerea lor în act şi dezvoltarea angoasei.

Teoria visului - visul este, după Freud, realizarea deghizată a unei dorinţe inconştiente, refulate. Funcţia lui: protejarea somnului.

Cum se formează visul (travaliul visului) şi care este importanţa interpretării lui în cura psihanalitică sînt aspecte descrise şi dezvoltate deopotrivă de Freud.

Psihopatologia vieţii cotidiene se adresează publicului larg arătînd cum simptomele nevrotice se dezvoltă deopotrivă şi la persoanele aşa-zis normale

Teoria despre inconştient. Inconştientul, refularea şi refulatul sînt citate adeseori ca principalele descoperiri ale lui Freud, care practic au modificat radical viziunea comună şi medicală asupra vieţii psihice, ca fiind una statică şi limitată exclusiv la conştiinţă.

Freud adaugă psihicului individului dimensiunea abisală care joacă rolul dominant în apariţia tulburărilor psihice.

Sesizarea inconştientului, la care serveşte interpretarea viselor, este principala probă la care era supus, pe vremea lui Freud, viitorul psihanalist.

Desigur că astăzi nu se mai urmăreşte deprinderea acestei abilităţi, cînd psihanaliza este fie respinsă din varii motive, fie insuficient studiată ca să se limiteze la un simplu joc rebusistic, bazat pe utilizarea ludică a unui vocabular ermetic...

Mecanismele care guvernează activitatea psihică inconştientă, dinamica psihică, metodele de acces la inconştient sînt tot atîtea teorii dezvoltate de Freud în urma activităţii sale clinice.

Şi nu în ultimul rînd, teoria despre transfer, despre rolul său de potenţator sau inhibitor, în cura psihanalitică, şi complexul lui Oedip - care este, după Freud, nucleul nevrozelor.

Prin Freud psihanaliza devine o ştiinţă a lumii noastre interioare unică şi decisivă. Teoriile ei şi practicile ei au schimbat definitiv viziunea ego-centristă a omului tradiţional.

Vrei să afli cum se împletesc metodele psihanalizei de acces la inconştient? Urmează cursul nostru Metode psihanalitice de investigare a inconştientului destinat începătorilor.

=> Vezi si dicţionarul de termeni din psihanaliză