Un vis de dorinţă de moarte

Un vis de dorinţă de moarte ne-a trimis un corespondent din Iaşi, de profesie inginer, 41 de ani, căsătorit, îl vom numi Mihai. Avem permisiunea să-l publicăm cu unele modificări de nume şi redactare. O unică remarcă: Mihai a urmat o cură psihanalitică ceea ce explică uşurinţa cu care îşi interpretează visul.

Iată visul comentat de el (în italice):

Eram acasă împreună cu G M, un mare chitarist şi compozitor. Îl vedeam tăcut, acru, parcă cu o figură de înmormîntare, şi nu ştiam cum să-l iau ca să nu-i sară ţandăra. Mai multe detalii neclare nu pot fi reproduse dar îmi mai amintesc că îi puneam nişte CD-uri cu muzică şi mă întrebam dacă îi plac.

În realitate, G. M. a murit de cîţiva ani. Nu mi-a plăcut niciodată prea mult -  compoziţiile lui mi se par convenţionale, comerciale, adică lipsite de geniu, deşi unii în consideră un artist de prima mînă. Gîndurile astea mi-au amintit de M. Eliade, care a fost şi el, la un moment dat, apreciat, pentru a cădea apoi în dizgraţie pentru simpatiile sale legionare. Şi dacă tot e vorba de Eliade, el aminteşte de un amic cu care aveam discuţii în contradictoriu despre el. Dar acest amic este şi el muzician. La un moment dat am avut o ceartă cu el, motiv pentru care nu ne-am mai văzut multă vreme. Şi chiar după ce ne-am revăzut ulterior am simţit o reacţie ostilă faţă de el. Recent s-a pus problema să-l revăd într-un cadru mai larg (cu familiile)

Impresia de figură de înmormîntare îmi sugerează şi imaginea soţiei mele căreia i-am spus la un moment dat ceva de acest gen: parcă ai avea o mască mortuară. Nu pot intra aici în detalii pentru că ar trebui să revelez problemele ei de sănătate.

Cred că visul are ca subiect dorinţa mea ca prietenul de care am vorbit să moară. Sînt şi alte detalii pe care nu le pomenesc dar care conduc indirect la el.

Comentariul nostru (I. I.):

Un vis de moarte, deci, mai exact de dorinţă de moartea cuiva. Prietenul care trebuie să moară este înlocuit cu un muzician pe care Mihai (visătorul) nu-l agrea dar care a murit. De asemenea, amintirea lui Eliade (căzut în dizgraţie) conduce şi ea înapoi la prietenul respectiv, ca şi soţia. Aceste procese de deplasare constituie ceea ce s-a numit deformare. Datorită deformării, visele sînt aproape imposibil de interpretat fără ajutorul psihanalizei.

Ceea ce nu trebuie omis în acest vis este şi caracterul de personaj colectiv al lui G. M. El este un muzician cunoscut şi apreciat de lumea întreagă. Această informaţie trebuie să ofere interpretării o nouă direcţie. Freud nu a urmărit această direcţie, în schimb a făcut-o Jung.  G. M. Poate fi ceea ce Jung numeşte umbra, partea morală refulată a visătorului. Ar fi interesat de urmărit şi această direcţie.

--
Material prezentat şi comentat de Ioan Ionuţ

<= Înapoi la secţiunea Visele sau la Metodele psihanalizei