Sexualitatea la vîrsta adolescenţilor

Problemele sexuale ale adolescenţilor nu sînt atît de presante pe cît se crede dar, în schimb, ele sînt induse şi întreţinute de mass-media şi de politica educaţională din şcoli

de Ioan Ionuţ

Am promis un articol despre problemele sexuale ale celor care au apelat la serviciul nostru gratuit de consultaţii online. Să vedem despre ce e vorba.

Mai întîi, trebuie să subliniez un lucru foarte interesant: problemele sexuale nu ocupă interesul majorităţii celor care ne-au solicitat. Oricît ar părea de curios şi contrar opiniei generale şi în special a mass-mediei, sexualitatea nu este capitolul cel mai important al vieţii noastre. Persoanele care ne-au solicitat sfat sînt interesate mai mult de afirmare, de singurătate, de ajutor acordat semenilor, într-un cuvînt de problematica socială. Sexualitatea intră foarte rar în discuţie.

Un mic procent se interesează de viaţa sexuală. Acest procent poate fi împărţit în cîteva grupe de probleme:

1. Probleme induse artificial.

2. Probleme legate de nevoia băieţilor de a se arăta virili.

3. Probleme legate de concurenţa între sexe.

Totodată, băieţii dominaţi de complexul maternal sînt obsedaţi de neputinţa lor de a-şi satisface partenerele/mame. Ei aşteaptă de la partenerele lor împlinirea exigenţelor maternale, şi proiectează imaginarul şi fanteziile idealiste care o au ca obiect pe mama reală. Un asemenea caz este cel clasic al băiatului care doreşte înţelegere şi susţinere de la partenera sa şi, nu în utlimul rînd, calităţi specifice mamei reale.

Băieţii din această categorie nu pot depăşi nivelul de dezvoltare infantilă (din stadiul narcisismului primar chiar) pentru a atinge exigenţele maturităţii. Ei se comportă faţă de partenere ca nişte copii. Nu îşi asumă răspunderi, nu pot înţelege nevoile partenerei şi cer în schimb să fie înţeleşi şi apreciaţi ei etc.

Putem deja trage o concluzie din cele de mai sus.

Problemele sexuale de genul celor analizate de psihanaliză se găsesc numai în cea de-a treia categorie. Acolo avem urme ale complexului oedipian, ale identificărilor cu idealul părinţilor, ale refulărilor sexuale precoce.

Nu ştiu dacă problemele din această categorie sînt mai multe decît cele induse artificial de mass-media. Totuşi, mă gîndesc că am putea descoperi o conexiune între cele induse artificial şi nevoia de a compensa problemele oedipiene şi narcisice.

Cultura socială indusă de mass-media şi producţiile cinematografice oferă aceste compensaţii valorizînd la maximum răceala şi distanţarea, rezerva, virilitatea etc., adică o anumită insuficienţă sufletească.

La fete, se scot în evidenţă aspectele masculine exacerbate, ca şi cum feminitatea reală nu ar mai avea căutare. De fapt, ea este depreciată de relaţiile fetelor cu părinţii de ambele sexe şi revalorizată de modelele sociale propagate de mass-media.

***

* Durul inflexibil din filme are şi slăbiciuni dar ele participă la calitatea sa umană şi mai puţin la sfera emoţională sau sexuală. În al doliea caz, însă, acest personaj are o sexualitate fără cusur.

Eficienţa socială fără cusur plus calităţile sexuale, tot fără cusur, îi sînt atribuite cu generozitate. Personajul devine astfel modelul masculin de succes care bîndtuie visele bărbaţilor.

--
Articol de Ioan Ionuţ