Jung şi alchimia

Interesul lui Jung pentru alchimie porneşte din două direcţii. Una este necesitatea de a găsi o paralelă istorică la propriile sale descoperiri privind viaţa psihică inconştientă. A doua se referă la seria de vise care i-au sugerat noua direcţie de cercetare, despre care Jung vorbeşte pe larg în "Viaţa mea".

Înainte de a fi descoperit alchimia - scrie Jung - am visat în mod repetat vise care tratau mereu aceeaşi temă: alături de casa mea mai era o altă, mai precis o aripă sau o construcţie adăugată care îmi era străină. De fiecare dată mă minunam în vis că nu cunosc această parte a casei, care se pare că fusese dintotdeauna acolo.

Alchimia este o reprezentare simbolică a procesului de individuaţie.

În alchimia serioasă, crede Jung, sînt descrise codificat procesele care iau naştere în psihismul individual.

Termenii stranii cu care operează alchimia ca prima materia, unus mundus, Mercurius, filium philosophorum, lapis şi mulţi alţii sînt decriptaţi de Jung printr-o muncă acerbă de-a lungul a circa 10 ani.

Dezvoltările şi paralelismele sale sînt descrise pe larg în cartea sa Alchimie şi psihologie , o lucrare esenţială pentru cine studiază cu interes psihanaliza jungiană, procesul de individuaţie şi explorarea inconştientului cu ajutorul interpretării viselor.

Am putea rezuma experienţa vastă a lui Jung cu alchimia în următoarele două citate:

Alchimia, ca filozofie a naturii la mare cinste în Evul-Mediu, aruncă o punte, atît spre trecut, gnoza, cît spre viitor, psihologia modernă a inconştientului.

Numai descoperind alchimia am înţeles clar că inconştientul este un proces şi că raporturile eului cu inconştientul şi cu conţinuturile sale declanşează o evoluţie, mai precis o metamorfoză veritabilă a psihicului" este vorba, desigur, despre procesul de individuaţie

(Pentru versiuni mărite ale ilustraţiilor dă click pe ele)

--
* Citatele provin din Ma vie, Souvenirs, reves et pansees, Gallimard, 1973. Există şi o versiune în limba română a acestei cărţi - vezi secţiunea bibliografie.