Psihanaliza - Teorii



powered by FreeFind
 

"Copilul are viața sexuală"* este o afirmație care îi frapează pe mulți. Și aceasta pentru că toți oamenii și-au refulat propria sexualitate infantilă și din acest motiv ei nu o mai remarcă la copii. Psihanaliza, in primul rînd întemeietorul ei, Sigmund Freud, a descoperit la copil o viață sexuală intensă, în mai multe etape de dezvoltare, cum ar fi: orală, anală, falică si oedipiană.

În stadiul oral se poate observa la copil plăcerea de a suge, de a-și ocupa buzele, gura în genere, cu ceva, în afara alimentației, in timp ce chipul său exprimă plăcerea, voluptatea.

Freud și sexualitatea infantilă

În general negăm existența sexualității infantile sau o punem pe seama unei dereglări sau a seducției adulților.

Freud arată că sexualitatea există la copil chiar dacă nu în form ei adultă, subordonată funcției reproductive și manifestă prin acuplarea genitală.

Opera lui Freud conține o carte dedicată sexualității și include elementele sexualității infantile care sînt ulerior subordonate funcției genitale.

Teei cercetari de teoria sexualitatii - coperta carte

Versiune publicată de editura Cartex.

Plăcerea suptului, independentă de actul alimentației, este o plăcere autoerotică, copilul neavînd încă intuiția unei lumi exterioare, în afara lui. Copilul iubește ca pe el însuși tot ce i se pune in gura-sînul, tetina - iar prin extensie tot corpul mamei, cu care se identifică, acest tip de identificare rămînînd impregnat pe tot parcursul vieții în inconștient. Toate momentele voluptoase sunt legate de prezența mamei - alimentația, baia, legănatul - relația cu mama ținînd de principiul plăcere-neplăcere.

Cînd o vede, se bucură, pentru că îi amintește de momentele plăcute petrecute împreună. Pe acest model de relație, se va mula relația lui cu lumea exterioară, astfel încît va duce la gura tot ce îi place, a avea fiind echivalentul lui a fi. Copilul imită comportamentul mamei, se poate observa că dacă aceasta rîde, rîde si el, dacă vorbește, el începe sa gîngurească. Pînă aici copilul se comportă pasiv.

În acest stadiu există și o fază activă, care începe odată cu apariția dentiției, cînd copilul începe să muște tot ce îi vine în gură, fapt important, căci acum se pot face fixații care pot dăuna dezvoltării ulterioare a individului. Mușcătura, este prima lui pulsiune agresivă, iar dacă mama reacționează prin renunțarea la alăptat tocmai în acest moment, copilul se va simți frustrat, considerînd-o o consecință a agresiunii. De acest fapt depinde învățarea limbii materne, iar în viitor, folosirea agresivității va fi blocată de sentimentul vinovăției. O asemenea frustrare determină regresiunea la faza pasivă, și vom vedea în acest caz copii care își sug degetele, comportament de care se plîng multe mame (sau copii care nu doresc sa renunțe la tetina).

Trebuie reținut că libidoul (energia sexuală) se sprijină pe funcția alimentației, după care, progresiv, se satisface independent de aceasta. În acest stadiu, copilul trăiește prin intermediul halucinațiilor, al delirurilor - atunci cînd este singur bate din palme, se bucura ca și cum ar fi lîngă obiectul iubirii: mama.

***

Stadiul anal : această etapă începe cam pe la al doilea an de viață, cînd se poate observa plăcerea pe care o procură copilului eliberarea spontană a sfincterelor: defecația si urinarea. Este o perioadă plină de ambivalență, cînd copilul observă că a elimina fecalele atunci cînd adultul o vrea este motiv de bucurie, el fiind recompensat prin dragoste de către mamă. Dacă nu o face este motiv de ceartă și astfel se naște o relație care va determina comportamentul copilului vizavi de adult prin "cadourile" pe care le oferă prin intermediul fecalelor.

Aici, libidoul se sprijină pe funcțiile excremențiale si se detașează de acestea cînd copilul se joacă cu fecalele si urina. Plăcerea este obținută din presiunea pe care o exercită fecalele in zona sfincterelor, plăcere care poate fi detectată si pe fața copilului. Nu trebuie să ne lăsam înșelați de aspectul scabros, aceste plăceri sunt trăite din necesități filogenetice. Copilul, sub influența educației parentale va face o deplasare de la fecale, care sunt "murdare", la nisip, noroi, apă, iar atitudinea părinților față de aceste substitute ale fecalelor va determina sau nu refulări.

Fixațiile la această etapă libidinală vor determina, ulterior, trăsături caracteriale ca: seriozitate, conștinciozitate, sobrietate, spiritul ordinii, spiritului științific, la cei care s-au conformat cerințelor parentale, în timp ce la celălalt pol se află bosumflații, încăpațînații, cei care produc scandal prin dezordine, murdărie, indisciplină, sau cei extrem de curați, chiar obsesivi în acest sens.

Trebuie spus că, pentru copil, a nu oferi fecalele mamei - adică a nu defeca atunci cînd vrea ea  - este un act de agresiune, de nesupunere și dezacord, de dezinvestire a mamei. Acum se formează la copil atît ambivalența afectivă cît și cuplul antagonic sadism-mazochism.

Conform ambivalenței, mama poate fi bună-rea, iar relațiile cu lumea se vor realiza pe baza aceluiași principiu. În mintea copilului tot ce se opune dorințelor sale este rău. Acum își descoperă forța musculară, agresivitatea și este foarte important modul în care mama se raportează la aceasta, căci a nu permite copilului sa fie agresiv cu mediul înseamnă a-l priva de descărcarea motrice solicitată de instinctivitate.

În acest stadiu copilul își deplasează agresivitatea de la părinți la substitutele lor - păpuși, diverse obiecte, animale de casă etc. - pe care le va distruge ca pe proprii săi părinți. Mamele pot confirma aceste comportamente ale copilului, certurile cu copilul lor pentru curățenie, sadismul copilului, faptul că unii copii mai fac în pat chiar și la vîrste înaintate (simptom regresiv) - conduite pe care nu și le pot explica.

***

Stadiul falic, începe pe la vîrsta de trei ani și este trezit de raporturile mamei cu copilul, dar și de micțiune. Cert este că zona erogenă în această etapă este penisul la băiat și clitorisul la fetiță, iar mamele pot confirma că micuții lor se scarpină în zona genitală, se joacă cu organul lor sexual, chiar dacă sunt bătuți peste mînă, acest comportament nefiind altceva decît masturbare, chiar dacă nu vrem să o recunoaștem ca atare.

Renunțarea la fecale are loc și datorită interesului pe care îl acordă copilul onaniei prin care își descarcă  libidoul. În această perioadă copilul devine extrem de curios și își pune multe întrebări, cum ar fi: de unde vin copiii, cum se fac copiii, ce fac părinții noaptea în pat etc. Aceste întrebări sunt cu atît mai intense, cu cît se naște un nou frățior sau o soră, aceștia fiind considerați rivali la dragostea mamei.

Urmează o altă întrebare: ce diferență există între un băiat si o fată? Această curiozitate sexuală este motorul pentru curiozitatea intelectuală în genere, iar copilul încearcă să își răspundă singur la întrebări. Ne-am putea îndoi de aceste interese ale copilului la această vîrstă, însă dacă l-am urmări cu atenție am putea observa multe lucruri care le confirmă.

Mamele știu ca la această vîrstă copiii lor devin extrem de curioși, că tot timpul pun întrebări, că sînt extrem de activi.

Masturbarea este însoțită de fantasme care o vizează pe mamă, copilul fiind extrem de curios în ceea ce o privește, îi place să urmărească modul în care ea își face toaleta. Astfel, copilul este un voyeurist , îi place să privească, să urmărească ce face mama, ce fac părinții în pat, în cameră, cînd sunt singuri, dar și exhibiționiști, atunci cînd, de exemplu, fetița vrea să arate că are «ceva» și își ridică rochia - în fantasmele ei, ea arată un penis.

Gelozia este un afect prezent si activat de prezența unui frate, unei surioare, iar atitudinea față de aceștia este una sadică, chiar dacă uneori numai prin cuvinte, acesta fiind și motivul pentru care frații se ceartă: ei se luptă pentru dragostea mamei.

Însa gelozia mai este prezentă și în complexul oedip, care se conturează tot mai mult pe măsură ce intrăm în cel de-al patrulea an de viață. Copilul vrea să știe ce se întîmplă în camera părinților, iar dacă reușește să vadă un act sexual, îl va interpreta ca fiind un act sadic, în special dacă vede sînge pe lenjeria de pat.

De aceste scene se leagă elaborarea unor fantasme în care actul sexual apare ca fiind un viol, motiv de repulsie ulterioară vizavi de sexualitate.

Un alt motiv de repulsie resimțit de băiețel față de fetiță provine din ideea infantilă că mama are un penis, căci ei nu îi poate lipsi ceea ce i-a dat lui, și din realizarea faptului că fetiței îi lipsește acest organ.

Trebuie subliniată gravitatea interdicției masturbării falice - bătaia, legarea mîinilor etc. - căci copilul va regresa la etape anterioare ale dezvoltării libidinale dezvoltînd fantasme sadice, halucinații, regresie exprimată prin onanie compulsivă, ticuri, bîlbîieli, insomnie, encoprezie, enurezie.

Progresiv, copiii se identifică cu părinții de același sex, au multiple fantasme în acest sens - fetița se îmbracă în hainele mamei, se încalță cu încălțămintea ei, se rujează, în timp ce băiatul ia pălăria tatălui, îi îmbracă și hainele, ia un băț care va ține loc de pistol și îl va împușca pe tată, pe scurt, se intră în perioada oedipiană.

* Viața sexuală a copilului nu este identică cu cea a adultului, deci termenul "sexual" nu trebuie confundat cu "genital" (I.I.).

--
Material realizat de Szemeredy Mihai cu contribuția lui Ioan Ionuț.

<= Home | Psihanaliza | Cursuri

Articole | Publicații

Asistență | Newsletter | Contact

© 1998-2021, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa