Depresia
Ce este depresia și abordarea psihanalitică.de Jean Chiriac Cuvîntul "depresie" trebuie să fie asociat cu stări ca: deprimare, descurajare, deznădejde etc. Depresia implică toate
aceste stări și se caracterizează prin pierderea totală sau parțială a interesului pentru viața reală (în cazul depresiilor grave putem vorbi de o moarte simbolică a lumii).
De obicei, depresia este asociată cu doliul. Doliul (starea specifică) este urmare a pierderii cuiva sau a ceva foarte prețuit ( investit libidinal). O pierdere poate fi cea a unui părinte drag
care a murit. Dar nu pierdem, în chip tragic, numai rudele apropiate, putem pierde libertatea, stima de sine, aspirațiile de o viață, credința religioasă și multe asemenea lucruri abstracte
care au însă o valoare afectivă majoră pentru viața noastră psihică. Toate aceste pierderi atrag după sine stări depresive.Doctorul A. Stevens, adept jungian, în urma experiențelor sale
de la un centru de copii abandonați, a putut trasa o schemă pertinentă de comportare specifică depresiei (1), în trei faze: Refuzul pierderii. Individul refuză realitatea pierderii și se
revoltă împotriva oricărei certitudini sau percepții care probează pierderea. La acest nivel găsim tentativele spontane de a disimula pierderea, care apar de pildă în vise. Cutare a
pierdut un părinte drag, dar visează că acesta este viu și conversează cu el. Tot la acest nivel putem găsi melancolia - e vorba de melancolia nevrotică - care este și ea o formă de
rezistență în fața pierderii, prin activitatea fantasmatică intensă care o însoțește. Un doctor a fost părăsit de iubita lui și multă vreme a trăit stări de melancolie constînd în amintiri din trecut
și fantezii romantice legate de persoana iubită. Acceptarea pierderii. Acest stadiu este impus de logica evenimentelor vieții. Nu este ceva admis de bunăvoie, în urma
unei analize conștiente a pierderii. La acest nivel interesul pentru lumea exterioară este diminuat la maximum. Individul se retrage afectiv din viața de zi cu zi, devine indiferent, absent,
trăind cumva la voia sorții. Desigur că aceste calificări nu epuizează gama largă a stărilor de neant pe care le resimte depresivul. Indiferența față de pierdere. În ultima fază a depresiei, cînd
este pe cale de a se vindeca, individul devine indiferent chiar față de obiectul depresiei sale. Amintirea lui nu mai trezește nimic în el. Cel afectat își regăsește dorința de viață și revine la activitățile sale curente care nu au fost contaminate de
depresie.Această fază o întîlnim toți după separarea de o persoană pe care am iubit-o cîndva. Ne întîlnim cu ea după o lungă perioadă de timp și nu o mai băgăm în seamă. Iubitul/iubita
devin pentru noi un/o străin/ă. Dacă sîntem conștienți de acest lucru, ne miră indiferența noastră totală față de cel/cea care a reprezentat odinioară atît de mult pentru noi!
În general, depresia nu este o afecțiune care poate fi tratată prin psihanaliză. Ținînd cont de faptul că formele ei acute aduc o repliere înăuntru (2) a subiectului afectat, este puțin probabil
să putem interveni în tratarea ei. Totuși, în cazul depresiei ușoare, în care mai există transfer afectiv, apelăm la asociațiile libere și mai ales la analiza viselor.
Următorii pași sînt de a evalua contextul apariției depresiei - un eveniment social sau intim important - și de a integra acest eveniment ca parte constitutivă a realității psihice și sociale a
persoanei depresive. Trebuie însă stabilit dacă nu cumva așa-zisa depresie nu este de fapt o înclinație înnăscută spre introversiune. Adeseori confundăm cu depresia interesul scăzut
pentru lumea exterioară, atracția spre reflecție și meditație, mutismul etc. care nu au nimic morbid atunci cînd sînt aspecte ale constituției native a individului. Note:
1. Nu am urmat decît orientativ această schemă pe care am completat-o cu elemente din propria experiență în domeniu.2. Replierea înăuntru este o stare pe care o găsim în
schizofrenie. Ea poate fi însoțită de o activitate fantasmatică extrem de vie - care este expresia simbolică a vieții inconștiente a subiectului - sau, dimpotrivă, de un vid mental total (ca în autism). |