Psihanaliza > Metode de explorare

Interpretarea actelor ratate

Un act ratat cu "simple" sau "singur"

Citesc pe Net numele unui site care este așa: simple + life=peace, și înlocuiesc din eroare "simple" ("simplu") cu "single" ("singur"). Altfel că propoziția inițială simplu + viață = pace, devine singur + viață = pace.

 Se înțelege că eu nu trăiesc singur. Dar nici nu mă plîng, adică persoana cu care îmi împart viața nu este insuportabilă, și nici nu ne întîlnim foarte des încît să devină insuportabilă. Nu înțeleg de ce am comis această modificare...

Se știe că un act ratat de lectură - ca orice act ratat - este o formă de manifestare a refulatului, adică a unei dorințe refulate de dată recentă (de cele mai multe ori). Această definiție mă surprinde în cazul actului meu ratat. Nu am deloc sentimentul că faptul că nu trăiesc singur ar fi motiv de nefericire încît să-mi doresc să trăiesc singur. Îmi place independența și trebuie să recunosc că am parte de așa ceva. Deci, ce sens are această eroare?

Am vorbit mai devreme cu cineva despre problemele de cuplu și cum uneori dorința de a fi noi la cîrmă sau mai precis de a trăi după capul nostru, fără a ceda din ale noastre de dragul altora, poate deveni acută și da naștere unor motive onirice care se repetă nopți de-a rîndul.

Așadar deduc că această discuție îmi era proaspătă în minte cînd am făcut eroarea de lectură și astfel cuvîntul simple, care nu trezea nimic în mine, a fost înlocuit cu single. Asta ar fi o explicație care nu se satisface însă teoria actelor ratate...

Deci ar mai fi și o alta. Persoana cu care am vorbit despre viața în cuplu și care lăsa să se înțeleagă că are probleme cu partenera visa destul de des niște teme care țineau de această problematică. Eu nu am făcut decît să citesc eronat, ceea ce este, desigur, mai puțin sau mai neînsemnat decît a visa noapte de noapte același lucru.

Conchid că aici este sursa actului meu ratat: mă mîndresc că la mine lucrurile merg mai bine, că, de fapt, nu am probleme de cuplu, sau cel puțin problemele altuia...

Nu am totuși sentimentul că am descoperit ultima sursă a erorii mele, ba dimpotrivă cred că sînt aici traseele care duc la alte dorințe și satisfacții de care nu aș dori să vorbesc public. Și nici nu o voi face, mulțumindu-mă cu cele cîteva rînduri scrise deja.

--
Articol de Ioan Ionuț

 

<= Anterior

Metode
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa