Psihanaliza > Metode de explorare

Interpretarea actelor ratate

Un act ratat cu "simple" sau "singur"

Citesc pe Net numele unui site care este aşa: simple + life=peace, şi înlocuiesc din eroare "simple" ("simplu") cu "single" ("singur"). Altfel că propoziţia iniţială simplu + viaţă = pace, devine singur + viaţă = pace.

 Se înţelege că eu nu trăiesc singur. Dar nici nu mă plîng, adică persoana cu care îmi împart viaţa nu este insuportabilă, şi nici nu ne întîlnim foarte des încît să devină insuportabilă. Nu înţeleg de ce am comis această modificare...

Se ştie că un act ratat de lectură - ca orice act ratat - este o formă de manifestare a refulatului, adică a unei dorinţe refulate de dată recentă (de cele mai multe ori). Această definiţie mă surprinde în cazul actului meu ratat. Nu am deloc sentimentul că faptul că nu trăiesc singur ar fi motiv de nefericire încît să-mi doresc să trăiesc singur. Îmi place independenţa şi trebuie să recunosc că am parte de aşa ceva. Deci, ce sens are această eroare?

Am vorbit mai devreme cu cineva despre problemele de cuplu şi cum uneori dorinţa de a fi noi la cîrmă sau mai precis de a trăi după capul nostru, fără a ceda din ale noastre de dragul altora, poate deveni acută şi da naştere unor motive onirice care se repetă nopţi de-a rîndul.

Aşadar deduc că această discuţie îmi era proaspătă în minte cînd am făcut eroarea de lectură şi astfel cuvîntul simple, care nu trezea nimic în mine, a fost înlocuit cu single. Asta ar fi o explicaţie care nu se satisface însă teoria actelor ratate...

Deci ar mai fi şi o alta. Persoana cu care am vorbit despre viaţa în cuplu şi care lăsa să se înţeleagă că are probleme cu partenera visa destul de des nişte teme care ţineau de această problematică. Eu nu am făcut decît să citesc eronat, ceea ce este, desigur, mai puţin sau mai neînsemnat decît a visa noapte de noapte acelaşi lucru.

Conchid că aici este sursa actului meu ratat: mă mîndresc că la mine lucrurile merg mai bine, că, de fapt, nu am probleme de cuplu, sau cel puţin problemele altuia...

Nu am totuşi sentimentul că am descoperit ultima sursă a erorii mele, ba dimpotrivă cred că sînt aici traseele care duc la alte dorinţe şi satisfacţii de care nu aş dori să vorbesc public. Şi nici nu o voi face, mulţumindu-mă cu cele cîteva rînduri scrise deja.

--
Articol de Ioan Ionuţ

 

<= Anterior

Metode
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa