Psihanaliza > Metode de explorare

Interpretarea actelor ratate

Un act ratat cu email

Un act ratat simptomatic comite o doamnă - o vom numi Mary - care se adresează serviciului nostru gratuit de consultaţii online. Pe scurt, ea se plînge de soţul ei care o înşeală. De fapt nu mai este sigură că o înşeală deşi, dînd curs unor sugestii din partea familiei şi a prietenilor, l-a urmărit pe soţ şi l-a prins cu o femeie, colegă de birou. Soţul a negat însă că ar fi avut o legătură intimă cu colega, susţinînd că totul s-ar fi limitat la conversaţii nevinovate. Treptat el a de venit însă foarte rece şi distant cu Mary cerîndu-i imperios să facă eforturi ca să-l creadă, altminteri relaţia lor ar putea înceta.

Mary a trecut şi trece în prezent prin situaţii disperate - pe de o parte îşi acuză soţul, pe de alta, nu mai este sigură de discernămîntul ei, dacă el a înşelat-o într-adevăr sau a fost, cum susţine el , o întîmplare nevinovată.

În această stare de indecizie a mers la psihiatru şi a primit un tratament care, după declaraţia ei, nu o ajută cu nimic ci îi dă doar o somnolenţă persistentă .

Adresîndu-se nouă ea speră să primească un sfat care să o liniştească. În prezent trăieşte împreună cu soţul.

Dar iată că răspunsul trimis de noi se întoarce înapoi. Cauza? Contul de email al lui Mary nu există. Mai precis ar trebui spus: el există dar a fost notat greşit de ea. De ce? Evident ca să nu primească răspunsul nostru. Şi de ce să nu primească răspunsul nostru, cînd, de fapt, ea ni l-a solicitat? Simplu, pentru că Mary bănuieşte ce răspuns va primi şi nu e de acord cu el. Propria ei raţiune îi dictează să fie cel puţin rezervată faţă de soţ, să-şi păstreze luciditatea şi simţul critic - pe de altă parte, moţional, se simte legată de el. Soluţia acestui conflict între raţiune şi emoţie este tocmai actul ratat - eroarea în notarea corectă a adresei de email - care înclină balanţa spre emoţie, spre rezolvarea emoţională a situaţiei.

Desigur că Mary nu vrea să-l piardă pe soţ, chiar dacă o înşeală, sau poate tocmai de aceea. În plus, putem bănui la ea un complex major de gelozie care amplifică nevoia de a-l păstra pe soţ lîngă ea. Neavînd date suplimentare despre personalita tea corespondentei noastre nu putem decide dacă concluziile noastre finale sunt confirmate. Rămîne însă explicaţia actului rata care, evident, nu are cusur.

--
Material de Ioan Ionuţ

 

<= Anterior                     Articolul următor =>

Metode
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2018, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa