Psihanaliza > Psihanaliza aplicată

Educaţie

Problemele învăţămîntului românesc

Aspecte esenţiale ale învăţămîntului românesc. Idei şi orientări.

de Jean Chiriac

Studii diverse arată că tinerii noştri nu sînt atraşi de şcoală, nu sînt motivaţi, nu iubesc învăţătura etc.  Unii se întreabă ce e de făcut şi dau vina pe mass-media şi manele, pe părinţii  absenţi de la şcoală, pe dezorientarea tinerilor care se confruntă cu fenomenul creşterii, la vîrsta adolescenţei etc.

În fond, problema se pune altfel şi porneşte de la instituţie (şcoală, minister) spre elevi.

Există două tipuri de învăţămînt. Trebuie să ne decidem să alegem între învăţămînt obligat şi atractiv. Învăţămîntul obligat este de genul celui practicat in epoca ceauşistă: te îmbraci în uniformă şi eşti prezent obligatoriu la şcoală, unde eşti tratat cu fermitate şi superioritate de profesori. Dacă nu înveţi eşti pedepsit şi chiar eliminat din unitatea de învăţămînt. Un învăţămînt coercitiv, de tip cazon.

Învăţămîntul atractiv pune accentul pe capacitatea profesorilor de a atrage elevii la şcoală. Un învăţămînt care să fie motivant pentru că este plăcut, interesant, uşor şi liber.

În altă ordine de idei, trebuie să ne decidem dacă învăţămîntul nostru este formativ sau informativ.

Dacă este formativ, apar zeci de materii, ore încărcate, examene eliminatorii, o anumită autoritate a profesorilor etc. Dacă este informativ, elevilor nu li se cer performanţe deosebite, materiile sînt puţine şi vagi, mulţumindu-ne cu simpla informare despre subiectele arzătoare ale viaţii sociale, culturale şi spirituale.

Americanii au un învăţămînt atractiv şi informativ şi se pare că ocupă locul întîi la calitatea învăţămîntului. Deci, ei pot oferi un model viabil al acestui gen de învăţămînt. Totuşi, rămîn de discutat condiţii legate de cultură, de ideologie socială şi obiceiuri etc.

Învăţămîntul informativ şi atractiv ridică o problemă insolubilă la noi: calitatea (prestaţiei) profesorilor şi educatorilor. Nu e un secret pentru nimeni că personalul din învăţămînt (în speţă cadrele didactice), la noi, sînt depăşite şi moral şi profesional de cerinţele actuale. Acest aspect nu poate fi remediat peste noapte şi nici într-un termen scurt sau mediu, dacă ţinem cont de faptul că pînă în prezent nici nu s-a pus în discuţie la modul oficial şi direct. Există o anumită pudoare în a discuta despre moralitatea şi profesionalismul profesorilor noştri. Aceeaşi pudoare a omului de la ţară care solicită serviciile funcţionarilor publici de la oraş. De fapt, o combinaţie de frică, jenă, ruşine şi "trecere cu vederea".

În fine, elevii pot veni la şcoală pentru că trebuie sau pentru că e plăcut. Ei pot învăţa ca să devină cineva sau ca să capete cunoştinţele elementare despre cultură, viaţă şi societate. Pînă nu stabilim care sînt criteriile învăţămîntului nostru nu vom putea avea un start promiţător spre o nouă relaţie, creativă, cu tînăra generaţie.

Şi încă ceva. Programa generală de învăţămînt, la americani, include cunoştinţe destul de avansate de psihanaliză freudiană. Elevii învaţă să recunoască o nevroză şi să o separe de afecţiunile mai grave, ei mai învaţă despre funcţia şi tehnica interpretării viselor etc. La noi nici măcar adulţii nu au informaţiile elementare despre psihanaliză! În schimb, şcolile noastre sînt pline de icoane făcătoare de minuni (după declaraţia unui elev din şcoala primară) şi trădează o mentalitate absolut străină învăţămîntului modern.

Aceste aspecte nu trebuie ignorate, iar, din pudoare. Rezultatul prezenţei bisericii în şcoli este contrar a ce se aştepta. Elevii nu devin "mai buni" - iar doctrina bisericii contracarează învăţămîntul umanist şi ştiinţific conducînd astfel la confuzie şi dezorientare. Nu putem înţelege cum rugăciunea poate trece peste logica existentului care, şi ea, ar trebui să fie creaţia divinităţii, în fond. O asemenea rugăciune sugerează mai degrabă ritualurile magice arhaice care sunt total străine viziunii învăţămîntului modern.

  • Comentariu

Învăţămîntul informativ şi atractiv nu crează (necesar) performanţă şcolară. Este cît se poate de evident acest lucru. Totuşi, performanţa şcolară în sine nu înseamnă nimic pe lîngă sarcina imensă de integrare psihică şi socială a adolescentului. Această integrare are şi componenta socială a şcolii ca exigenţă dar nu se limitează la ea.

icon

-> Mai citeşte despre: Educaţia religioasă în şcoli

Psihanaliza aplicată
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa