Psihanaliza > Dicţionare

Mecanismele defensive

Psihanaliza descrie diverse mecanisme de apărare împotriva dezvoltării angoasei în relaţie cu exigenţele pulsionale ale sinelui. Aceste defense descriu tipuri de afecţiuni nevrotice, pe de o parte, iar pe de alta, pot fi asociate stadiilor de structurare a aparatului psihic.

Astfel, există defense angajate de aparatul psihic înaintea structurării unui eu - ca de pildă refularea - şi defense care decurg din, practic, orice tip de operaţiune mintală angajată de eu, ca de pildă explicarea logică a unor evenimente.

Sigmund Freud vorbeşte despre mecanismele defensive în lucrări ca Inhibiţie, simptom, angoasă (1926), dar subiectul este preluat de fiica sa Anna, deşi nu într-o manieră sistematizată.

Iată cîteva din aceste mecanisme descrise pe scurt şi însoţite de exemple sumare:

Negare

Se poate explica prin refuzul de a admite ceva ce se naşte sau se petrece în minte. Astfel, victimele unor evenimente traumatice din viaţa de familie pot nega aceste traumatisme. Cazul bine cunoscut este al soţiei bătute de soţ şi care refuză să recunoască că este bătută. În acest caz nu e vorba de o defensă în faţa angoasei, ci de o menajare a eului narcisic.

Refulare

Refularea este un mecanism autonom care acţionează pentru a împiedica semnificanţi legaţi de moţiuni pulsionale să devină conştienţi şi să se traducă în act. Uneori intervenim deliberat, conştient, în acest sens şi numim acest mecanism reprimare sau condamnare. Freud scrie precis că în tratamentul psihanalitic refularea trebuie înlocuită cu condamnarea, adică cu prelucrarea la nivel conştient a conflictului cu revendicările sinelui.

Deplasare

Este un mecanism cunoscut mai ales în formarea viselor. Prin deplasare se asociază un afect cu alte obiecte sau evenimente aflate într-o relaţie de contiguitate cu cele iniţiale care au provocat afectul. În general descoperim deplasarea foarte uşor în viaţa de zi cu zi cînd cineva îşi descarcă nervii asupra copiilor, de pildă, pentru că nu poate înfrunta un şef ostil. Sau ostilitatea deplasată asupra vecinului de palier atunci cînd cauza ei este de fapt cutare măsură nepopulară a guvernului sau corupţia din administraţie etc.

Sublimare

Prin sublimare, o pulsiune inacceptabilă este transformată într-una social acceptabilă. În jocurile sportive, de exemplu, găsim sublimarea pulsiunilor agresive în întrecere sau competiţie.

Proiecţie

Este atunci cînd atribuim unor obiecte exterioare propriile noastre înclinaţii sau trăsături de caracter. Proiecţia se caracterizează printr-o dezvoltare exagerată a spiritului critic vizavi de tendinţele sau defectele altora. Proiecţia apare însoţită de negare.

Intelectualizare

Este recunoscută în operaţiuni mintale care tind să transforme o realitate penibilă sau dureroasă în conţinuturi filozofice, de pildă. Astfel, un eşec la examen poate deveni o reflecţie asupra calităţii viţii sau relativităţii succesului etc.

Raţionalizare

Oferă explicaţii după un model logic al unor înclinaţii sau manifestări care provoacă jena sau senzaţia de penibil subiectului. Şi acest mecanism poate fi folosit pentru protejarea eului narcisic.

Regresiune

Este reîntoarcerea la stadii de dezvoltare sexuală şi obiecte anterioare. De exemplu la faza orală, în care subiectul poate dezvolta senzaţia de insaţietate alimentară sau refuzul de a mînca (anorexie). Cutare tînără studentă îndrăgostită de asistent dezvoltă o anorexie vizavi de faptul că cea mai bună colegă a ei îi "fură" iubitul (ea nu poate "înghiţi" această situaţie). Sau cazul frecvent al unui domn adult care divorţează pentru a se căsători cu "prima iubire".

Formaţiune reacţională

Se poate explica simplu prin transformarea unei intenţii în inversul ei. De exemplu, dorinţa de a avea relaţii erotice "murdare", condamnabile din punct de vedere moral, dezvoltă obsesia pentru curăţenie. Sau ostilitatea resimţită faţă de cineva este ascunsă înapoia unor dovezi de prietenie foarte pronunţate.

Întoarcere asupra propriei persoane

Mecanism bine cunoscut ca de pildă atunci cînd soţia afirmă răspicat că nu soţul e devină pentru cutare infidelitatea ci ea deoarece nu a comunicat destul cu el.

Alte mecanisme defensive descoperite sau formulate după Freud:

Acting out (punere/trecere în/la act) - se referă la tendinţa unui subiect de a traduce în act imediat şi într-o modalitate involuntară o moţiune pulsională revelată în cursul analizei, confirmînd astfel ceea ce de fapt neagă.

Afiliere - se referă la tendinţa subiectului de a apela la ajutorul altora, colaborînd de bună voie cu aceştia.

Inhibarea scopului - Subiectul acceptă o formă modificată a scopului său original, ceea ce numim în general "jumătate de drum".

Altruism - Dedicarea necondiţionată pentru nevoile altuia neglijînd sau negînd total propriile nevoi identice. Este cazul bine cunoscut al nevroticului care solicită ajutorul psihanalistului pentru un alt nevrotic de care se simte legat prin compasiune sau prietenie.

Evitare - Refuzul de a interacţiona cu situaţii sau persoane conflictuale.

Compensare - Dezvoltarea excesivă a interesului şi activităţii într-un domeniu pentru a masca o insatisfacţie majoră din altă sferă.

Umor - Revelarea aspectului amuzant sau comic al unei situaţii jenante.

Agresiune pasivă - Tendinţa de a manifestă agresivitate într-o manieră indirectă.

  • Resurse online

Testează online cunoştinţele tale legate de mecanismele defensive (numai în limba engleză). http://psychology.about.com/library/quiz/bl_defense_quiz.htm

Dicţionare
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa