Psihanaliza > Psihanaliza aplicată

Parapsihologie

Un caz de transmitere telepatică a gîndirii
tratat psihanalitic

Am primit recent un email de la un domn respectabil care ne relatează în cîteva cuvinte o întîmplare petrecută în timp ce străbătea parcul C. din Bucureşti, în vara lui 2008. În final, ne întreabă ce poate zice psihanaliza despre ceea ce s-a petrecut?

Pe scurt, traversa parcul cu intenţia de a ajunge acasă - locuieşte la o staţie distanţă de parc. La un moment dat, s-a surprins vorbind în mintea sa cu un personaj imaginar, un reporter, despre lipsa de creativitate a românilor. Dar ce e mai interesant e că dialogul (sau mai degrabă monologul) se desfăşura în limba engleză. Altfel spus, domnul nostru vorbea mintal în limba engleză, pe care o cunoaşte destul de bine, explicînd reporterului imaginar de ce românii bat pasul pe loc la toate capitolele. Avea o teorie personală care tocmai se ţesea şi pe care a continuat-o apoi - după întîmplarea povestită aici - pentru a o transcrie într-un articol ce va fi publicat şi pe site-ul nostru.

La circa 2-3 minute de la debutul dialogului imaginar a fost oprit de o domnişoară care avea o hartă desfăşurată în mîini şi era însoţită de doi tineri. Domnişoara i s-a adresa în limba engleză cu cuvintele "Do you speak English?", dorind să i se explice cum să ajungă la un obiectiv turistic aflat în parc.

Şocat de coincidenţă, domnul nostru a confirmat că vorbeşte limba engleză şi a reuşit să explice elegant şi complet cum se ajunge la obiectivul respectiv, spre surprinderea plăcută a domnişoarei care, evident, nu se aştepta ca un român să vorbească fluent engleză.

Această coincidenţă dintre dialogul său imaginar şi cel real, ambele în limba engleză, nu poate fi redus la cauze raţionale, crede domnul nostru, şi de aceea s-a gîndit la psihanaliză.

"De ce nu la parapsihologie?", întrebăm noi. La drept vorbind "coincidenţa" din parc pare mai degrabă un caz de transmitere a gîndirii la distanţă? "Parapsihologia nu are explicaţii - ni se spune - ci numai cazuistică". Iar unul din minusurile ei majore este că nu face distincţie între fenomene reale şi credibile şi altele imaginate, falsificate conştient sau inconştient.

Freud a atins şi el în cîteva eseuri problemele oculte cum le numea atunci. Fără a avea pretenţia că le-a epuizat sensul a afirmat că există fără îndoială o transmitere a gîndirii pe căi extrasenzoriale. Dar el face recurs la teoria nevrozelor ca explicaţie şi spune că ceea ce se transmite sînt dorinţele refulate ale transmiţătorului. În cazul practicilor de ghicire a viitorului, ghicitorul dă dovadă de o sensibilitate mediumnică ce face posibilă receptarea informaţiei transmise etc. (1)

Există autori care afirmă însă că s-a constatat adeseori în cadrul terapiei psihanalitice o transmitere a informaţiilor de la psihanalist la pacient pe căi extrasenzoriale. Pacienţii sînt adeseori la curent cu problemele şi aspectele biografice ascunse ale psihanaliştilor lor. Această transmitere, am adăuga noi, este un fenomen care este angajat de transferul pozitiv de la pacient/ă la psihanalist. E posibil să existe şi alte configuraţii care să permită transmiterea extrasenzorială de informaţii intime.

În cazul relatat mai sus NU avem aceste condiţii: o relaţie de tip psihanalitic (psihanalist-pacient), care presupune un transfer pozitiv, sau o receptivitate mediumnică la domnul care a consemnat evenimentul (nu ştim dacă această receptivitate exista la domnişoara care a solicitat informaţiile).

Simbolic, însă, relaţia care s-a stabilit între tînăra care căuta pe hartă un reper turistic şi cetăţeanul întîlnit întîmplător, care străbătea parcul vorbind cu sine în englezeşte, era una de tip psihanalitic.

În psihanaliză presupunem pe lîngă transfer o structură de comunicare tip master-disciple (2). Această structură poate fi un arhetip actualizat, pentru a folosi ideile lui Jung în acest sens. Or arhetipul - situaţia tipică - este dotat cu energie specifică, autonom, el angajează comunicarea dintre două persoane aflate într-o relaţie simbolică de tipul master-disciple...

Teoria arhetipurilor (ca paternuri înnăscute de comportament) ne scuteşte de explicaţia cine sau ce a fost la început: nevoia tinerei fete de a fi instruită sau înclinaţia domnului de a oferi instrucţiuni? Coincidenţele arhetipale sînt a-cauzale, lucru ce vrea să spună că nu sînt determinate de secvenţe obişnuite cauză-efect de tip A->B.

Reprezentarea grafică a situaţiei arhetipale ar arăta astfel:

Reprezentarea grafica a situatiei arhetipale

Schema constelării specifice comunicării telepatice în relaţiei cu un arhetip

Note:
1. Vezi în această privinţă cartea editată de AROPA - Psihanaliza fenomenelor oculte. Lucrarea oferă informaţii esenţiale privind metoda abordării psihanalitice a fenomenelor parapsihologice. Detalii
aici .
2. Există extrem de multe situaţii tipice: mamă/fiu-fică, tată/fiu-fică, iubit-iubită, erou-antierou, copil mic-naştere etc.

Mai multe detalii despre teoriile lui Jung găseşti la adresa http://www.psihanaliza.org/jung.html.

Psihanaliza aplicată
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa