Psihanaliza - Istoric



powered by FreeFind
 

Studii asupra isteriei (1895)

În 1895 Freud publică alături de mai vîrstnicul său coleg și susținător Joseph Breuer lucrarea "Studii asupra isteriei". În urma experiențelor lui Breuer cu Anna O., la care se adăugau tratamentele lui Freud prin metoda cathartică, un material științific nou și original, uimitor chiar pentru lumea medicală a epocii, se acumulase. El constituie substanța acestei lucrări în care germenii psihanalizei se fac deja simțiți.

Studii asupra isteriei
"Studii asupra isteriei", lucrare publicată de Sigmund Freud împreună cu Joseph Breuer în 1895
Partea centrală a studiilor asupra isteriei este constituită din "Studii de cazuri".

Primul este cel al Annei O., tratată de Joseph Breuer. Următoarele le privesc pe pacientele lui Freud: Emmy von N..., Lucy R..., Katharina..., Elisabeth von R... La ceastă listă se adaugă și alte cazuri, evocate în note sau în textele respective, cum ar fi cel al Ceciliei M... despre care se Freud afirmă că "rațiuni personale" i-au interzis "expunerea tuturor detaliilor sale", dar la care se referă în mai multe rînduri în text. Iată de ce țesătura observațiilor devine din ce în ce mai bogată și mai interesantă.

Este interesantă "analiza critică" din textul lui Freud, care urmează expunerii cazului doamnei Elisabeth von R... Aceasta suferea de dureri "de natură nedeterminată" în special în partea antero-superioară a coapsei drepte. "Diagnosticul nu a fost ușor de stabilit", dar Freud a confirmat că era vorba de o isterie. De altfel, bolnava neputînd descrie simptomele sale cu precizie, găsea că toate expresiile de limbaj sînt insuficiente, ceea ce indica faptul că atenția ei era orientată spre altceva, spre "gîndurile și sentimentele legate de această suferință". Pe de altă parte, "dacă [cu prilejul examinării medicale] înțepai pielea sau mușchii hiperalgici, sau dacă exercitai o presiune asupra lor, trăsăturile ei faciale căpătau o expresie mai degrabă de plăcere decît de durere. Ea scotea atunci niște țipete - ca niște suspine voluptoase [...], se roșea, întorcea capul și bustul înapoi și închidea ochii". Freud surprindea în descrierea sa ceea ce este voluptos în isterie...

Elisabeth von R... îl îngrijise pe tatăl său bolnav vreme de aproape un an și jumătate, iar primele dureri apăruseră în momentul în care intenționase să meargă la o serată însoțită de un domn pe care îl plăcea, fapt care o îndepărtase de tatăl ei, lucru pe care și-l reproșa. Dar durerile se fixaseră puțin mai tîrziu atunci cînd, inconștient îndrăgostită de cumnatul ei, fusese gata-gata să se bucure de moartea surorii ei, pentru că acest eveniment îl făcea accesibil pe cumnat. Aceste diverse circumstanțe, care s-au prezentat în expunerea cazului, sînt reluate în "analiza critică", suficient de clar ca să ne putem face o idee precisă.

În aceeași "analiză critică" Freud adună, pornind de la cazul Ceciliei M..., "o adevărată colecție" de simptome produse "prin simbolizare":

"[...]Alte incidente erau acompaniate, la ea, de senzația de  înjunghiere în regiunea cardiacă ("mi-a dat o lovitură în inimă"). Pentru a suprima durerea isterică de cap a trebuit să o tratăm ca pe o durere provocată de probleme intelectuale ("îmi dă bătaie de cap"). Și, de fapt, durerea dispărea ori de cîte ori era soluționată problema cu pricina. Senzația de contracție isterică a gîtului se producea paralel cu gîndul: "iată-mă obligată să înghit asta", atunci cînd senzația era provocată de o ofensă"[...].

icon

Mai citește despre:

--
Trad. și adaptare de N. Nicolau după
La psychanalyse, texte esențiale culese și prezentate de R. Chemama (Larousse, 1993).

 

<= Home | Psihanaliza | Cursuri

Articole | Publicații

Asistență | Newsletter | Contact

© 1998-2020, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa