Psihanaliza aplicată



powered by FreeFind
 

Religie

Terapia prin credință

Terapia prin credință apare pregnant în Noul Testament
și este legată de viața și misiunea lui Isus Christos.
Dar ea nu este străină nici psihanalizei.

Vindecarea paralizatului
Vindecarea paralizatului Luca 5: 17-26. Sursa foto: Ioandbeholdbible.com

Autorii citează în special cazurile în  care Isus își  abordează "pacienții" cu întrebarea: "Crezi că te  pot vindeca?" Imediat după vindecare (adeseori vindecările se  realizează în absența pacienților,  printr-un vehicul uman care crede în charisma  lui Isus), Isus afirmă: "Credința ta te-a vindecat". Ce vor să spună cuvintele lui?!

Este cunoscut faptul că credința în Isus și în facultățile sale  tămăduitoare angajează un puternic fior emoțional, o  fervoare devoțională. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere psihic, fenomenul credinței este puternica stimulare a erosului; desigur, un eros sublimat, adică eliberat de funcția sexuală. Acest eros este, de fapt, agentul și vehiculul vindecării.

Transferul de iubire pe care îl stimulează persoana charismatică a lui Isus (dar și cea a  terapeuților de azi, cu reputație și imagine publică) este cunoscut și în  terapia prin hipnoză. Psihanaliza cunoaște și ea transferul afectiv și efectul lui benefic pentru pacient.

Freud afirma într-una din scrisorile sale adresate mai tînărului confrate Carl Jung că  principalul agent al vindecării nevroticilor este investirea libidoului inconștient - acest libido furnizează forța necesară "sesizării și traducerii inconștientului". Cu alte cuvinte, acolo unde există iubire din partea pacientului se observă o participare lui benefică în procesul de vindecare. În fond, conchide  Freud, avem de-a face cu o vindecare prin iubire. Iar această  vindecare demonstrează că "nevrozele depind de viața erotică".

Din cele de mai sus rezultă simplu și care este paleta de maladii accesibilă terapiei prin credință. "Pacienții" lui Isus sufereau, în mare parte, de: paralizii, orbire, demonizare, handicapuri psihomotorii. Ori, astăzi, multe din aceste afecțiuni se pot clasifica la categoria psiho-somatică.

În cazuistica biblică, afirmă ei, avem de a face cu tulburări nevrotice și, în special, cu isterie. Faptul că aceste afecțiuni specifice [isteriile] țin de tulburarea erosului nu mai este o noutate pentru. Prin urmare, degajarea erosului, a iubirii, din inhibițiile de natură traumatică sau morală este principalul merit al terapiei prin credință.

Există, ce-i drept, în Scripturi, și maladii care nu pot fi reduse la o etiologie psihosomatică sau traumatică - sînt așa-zisele maladii inițiatice. Asupra lor vom reveni însă cu o altă ocazie.

Ne vom limita să spunem că dragostea (cu sau fără obiect aparent) are, în general, o virtute terapeutică. Acolo unde există iubire este puțin probabil să întîlnim nevroze. Ori, iubirea poate fi stimulată prin credință. Credința în Isus, în charisma sa salvatoare. Sau în "puterile" tămăduitoare ale unui terapeut în carne  și oase.

*Articol publicat inițial în revista  OMEN, nr.1/1998. Mai multe detalii despre revista de psihanaliză aici.

--
Autor Ovidiu Dima.

icon

Mai citește despre:

-> Problemele moderne ale religiei și psihanaliza

--

<= Înapoi la secțiunea aplicații

Home | Psihanaliza | Cursuri

Articole | Publicații

Asistență | Newsletter | Contact

© 1998-2020, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa