Psihanaliza > Psihanaliza aplicată

Religie

Terapia prin credință

Terapia prin credință apare pregnant în Noul Testament
și este legată de viața și misiunea lui Isus Christos.
Dar ea nu este străină nici psihanalizei.

Autorii citează în special cazurile în  care Isus își  abordează "pacienții" cu întrebarea: "Crezi că te  pot vindeca?" Imediat după vindecare (adeseori vindecările se  realizează în absența pacienților,  printr-un vehicul uman care crede în charisma  lui Isus), Isus afirmă: "Credința ta te-a vindecat". Ce vor să spună cuvintele lui?!

Este cunoscut faptul că credința în  Isus și în facultățile sale  tămăduitoare angajează un puternic fior emoțional, o  fervoare devoțională. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere psihic, fenomenul credinței este puternica stimulare a  erosului; desigur, un eros sublimat, adică eliberat de funcția sexuală. Acest eros este,  de fapt, agentul și vehiculul vindecării.

Transferul de iubire pe care îl stimulează  persoana charismatică a lui Isus (dar și cea a  terapeuților  de azi, cu reputație și  imagine publică) este cunoscut și în  terapia prin hipnoză.  Psihanaliza cunoaște și ea transferul afectiv și efectul lui benefic pentru pacient.

Freud afirma într-una din scrisorile sale adresate  mai tînărului confrate Jung că  principalul agent al  vindecării nevroticilor este  fixația libidoului inconștient - acest libido  furnizează forța necesară "sesizării și traducerii inconștientului". Cu alte cuvinte, acolo unde există iubire din partea  pacientului, se  observă o participare lui benefică  în  procesul de vindecare. În fond, conchide  Freud, avem  de-a face cu o vindecare prin iubire. Iar această  vindecare demonstrează că "nevrozele depind de viața erotică".

Din cele de mai sus rezultă simplu și care  este paleta de maladii accesibilă terapiei prin  credință. "Pacienții" lui Isus sufereau,  în mare parte, de maladii ca: paralizii, orbire, demonizare, handicapuri  psihomotorii. Ori, astăzi, aproape toți specialiștii au căzut de  acord asupra  naturii psihice a acestor maladii. În  cazuistica biblică, afirmă ei, avem de a face cu tulburări nevrotice și, în special, cu  isterii . Faptul că aceste maladii specifice [isteriile] țin  de tulburarea erosului nu mai este o noutate pentru  nimeni. Prin urmare, degajarea erosului, a iubirii, din  inhibițiile de natură traumatică sau morală este principalul merit al terapiei prin credință.

Există, ce-i drept, în Scripturi, și  maladii care nu pot fi reduse la o etiologie  traumatică - sînt așa-zisele maladii inițiatice. Asupra lor vom reveni însă cu  o altă ocazie.

Ne vom limita să spunem că dragostea (cu sau fără obiect material) are, în  general, o virtute terapeutică. Acolo unde  există iubire este puțin probabil să întîlnim nevroze. Ori, iubirea poate fi stimulată prin credință. Credința  în Isus, în charisma sa  binefăcătoare. Sau în "puterile"  tămăduitoare ale unui terapeut în carne  și oase.

Articol publicat inițial în revista  OMEN, nr.1/1998. Mai multe detalii despre revista de psihanaliză aici

--
Autor Ovidiu Dima.

Psihanaliza aplicată
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa