Psihanaliza - Articole



powered by FreeFind
 

Complexul lui Oedip

Ostilitatea față de părintele de același sex

de Mariana Marinescu

Cineva ne cere pe forumul de psihanaliză să dăm informații despre complexul lui Oedip. Persoana solicitantă are un copil de doi ani și este interesată de dezvoltarea lui.

Ostilitate mama-fiica

Mai întîi trebuie să spun că faptul de a cunoaște ce este complexul lui Oedip nu ajută la lichidarea lui în practică. Identificarea copilului cu părintele de același sex se realizează nu pe linie culturală, programatic, ci pe calea instinctului. Chiar dacă nu vrem acest lucru sau vrem să îl controlăm oarecum, identificarea se petrece automat și este cu neputință să intervenim.

Identificarea este o formă de relație cu obiectul prin care subiectul - copilul în speță - introiectează calitățile obiectului. Astfel ia naștere supraeul - Freud însuși susține că supraeul individului este moștenitorul complexului lui Oedip. Dar această identificare ascunde de fapt ostilitatea copilului față de părintele de același sex. El vrea să-l suprime pe acesta, să-i ia locul alături de mamă sau tată (părintele de sex opus). Este o pură rivalitate care conduce adeseori la nevroză.

Ceea ce împiedică dorința de înlocuire să se afirme pregnant este complexul de castrare și angoasa specifică lui. Avem din nou de-a face cu instincte sau scheme de comportament înnăscute. (Aici opiniile diferă, dar noi credem că complexul de castrare face parte din zestrea ereditară a individului transmisă de specie).

  • Atitudinea ambivalentă

Din cele de mai sus rezultă limpede că un copil va avea o atitudine ambivalentă față de părintele de același sex. Pe de o parte îl admiră și îl imită, pe de alta îl urăște și ar vrea să-l suprime. Dorințele de suprimare sînt înăbușite și înlocuite cu angoasa de castrare. În plus apar sentimente inconștiente de vinovăție și nevoia de pedeapsă care, în viziunea lui Freud, este dictată de supraeu.

Este de reținut un fapt: poziția părintelui de același sex față de copil - mai precis calitatea relației acestuia cu copilul - nu influențează procesele descrise pînă acum. Altfel spus, nu putem împiedica ostilitatea copilului arătîndu-ne înțelegători, prietenoși, amicali cu el. Nu ni-l apropiem coborîndu-ne pe noi înșine la nivelul lui așa cum fac mulți părinți "intelectuali". Copilul are nevoie să înfrunte un rival pentru că instinctul îi dictează acest lucru. El nu este implicat personal în această chestiune, ci execută un program înscris în el la naștere.

Pe de altă parte, procesele care nu se desfășoară liber în viața reală colorează imaginarul oniric. Visele copiilor sînt pline de agresiune așa cum o dovedesc visele unei fetițe interpretate de C.G. Jung în cartea "Analiza viselor", publicată de AROPA. Este foarte instructiv de studiat aceste vise.

Freud mărturisea că a descoperit sentimente ostile față de tatăl său în visele sale. Ori relația cu tatăl său a fost dintre cele mai bune. Totuși, instinctul este mai puternic și nu poate fi înfrînt.

Desigur că ostilitatea poate fi refulată, așa cum am sugerat deja. Ea apare deghizat în vise. Sau poate fi sublimată. Găsim aici multe din expresiile spirituale întîlnite în relația dintre maestru și discipol. De asemenea, iubirea prietenească sau atracția copiilor mai mici față de cei mai mari pot împrumuta din energia pulsiunilor ostile. Refularea, sublimarea sînt cele 2 principale cursuri pe care le împrumută un instinct împiedicat să se manifeste.

  • Soluții

Manifestările oedipiene sînt extrem de variate și de aceea nu putem oferi aici o soluție pentru părinți. Nu există criterii absolute de purtare a părinților față de copiii oedipieni. De la caz la caz, se impun soluții diferite. În general însă, este util să avem o atitudine deschisă față de manifestările copilului, încercînd cu răbdare și înțelegere să facem ca episoadele oedipiene să se desfășoare fără traume. Nu este bine să ne arătăm foarte cooperatori, să ne coborîm pe noi în fața copilului, să devenim victima lui. Dar nici să sancționăm cu asprime purtarea copilului. Atitudinea noastră trebuie să se situeze între aceste două extreme.

Ideal este să avem experiența unui psihanalist sau să apelăm la serviciile unui psihanalist. Dar cum idealul se atinge foarte rar ne rămîne flerul nostru să ne ghideze în aceste situații dificile.

icon

Resurse:
- Despre complexul lui Oedip în dicționar de termeni -> click
aici.

- Sigmund Freud despre complexul lui Oedip în scrisorile către prietenul său W. Fliess. Versiunea în limba engleză poate fi citită (numai în engleză) aici.

- Revista OMEN, nr.4 a publicat un articol despre complexul lui Oedip intitulat Freud și complexul lui Oedip. Click aici ca să accesezi revista online (revista poate fi comandată online, din librărie)

- O lecție dedicată complexului s-a publicat în cursul nostru online Ce este psihanaliza -> detalii aici (articolul poate fi comandat în PDF aici).

 

sumar articole

 

Home | Psihanaliza | Cursuri

Publicații

Asistență | Blog | Newsletter | Contact

© 1998-2024, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa