Complexul lui Oedip
şi psihanaliza

Complexul lui Oedip defineşte atracţia erotică a copilului faţă de părintele de sex opus şi ostilitatea faţă de cel de acelaşi sex.

Complexul poate fi şi pozitiv, adică atracţie faţă de părintele de acelaşi sex. Un caz care ne duce cu gîndul, desigur, la homosexualitate.

Descoperirea complexului lui Oedip

Freud îi scrie prima oară amicului său Fliess despre descoperirea complexului lui Oedip în scrisoarea din 15 octombrie 1897. Redau aici un extras:

Am găsit, şi în cazul meu, [fenomenul de] a fi îndrăgostit de mama şi gelos pe tatăl meu, iar acum îl consider un eveniment universal în copilăria timpurie, chiar dacă nu atît de devreme ca la copiii care au devenit isterici. (Asemănător cu inventarea filiaţiei [romanul familiar] în paranoia - eroi, fondatori de religii). Dacă este aşa, putem înţelege puterea captivantă a lui Oedip Rex, în ciuda tuturor obiecţiilor pe care raţiunea le ridică împotriva presupunerii destinului; şi putem înţelege de ce "drama destinului" de mai târziu a fost constrînsă să eşueze atît de lamentabil.

Sentimentele noastre se ridică împotriva oricărei constrîngeri individuale arbitrare, aşa cum se presupune în Die Ahnfrau şi altele asemenea; dar legenda greacă se leagă de o constrîngere pe care  o recunoaşte fiecare pentru că îi simte existenţa în sine. Toţi cei din public au fost cîndva, în fantasmă, un Oedip în devenire şi fiecare respinge cu oroare împlinirea onirică, aici transpusă în realitate, cu toată cantitatea de refulare care separă starea sa infantilă de cea actuală.

Trecător mi-a trecut prin cap gîndul că acelaşi lucru ar putea fi şi în fundalul lui Hamlet. Nu mă gîndesc la intenţia conştientă a lui Shakespeare, ci cred, mai degrabă, că un eveniment real l-a stimulat pe poet la reprezentarea sa, în sensul că inconştientul său înţelegea inconştientul eroului său.

Complexul lui Oedip şi psihanaliza

În realitate, complexul lui Oedip este mai nuanţat, adică se depărtează mult de formularea iniţială.

La băiat, întîlnim adeseori şi afecţiunea faţă de tată (nu lipsită şi de ostilitate uneori), care este admirat şi imitat mai tîrziu. Şi, în paralel, indiferenţa faţă de mamă pentru care, ulterior arată o atitudine de dezaprobare.

La fată, după un debut alături de mamă, găsim un soi de solidaritate feminină cu mama şi dispreţ faţă de tată.

Sau fata poate găsi într-un frate un factor de concurenţă în ochii tatălui/mamei pentru a dovedi că este vrednică de iubirea şi aprecierea tatălui/mamei.

La băiat, interesul erotic faţă de mamă poate fi real şi se manifestă ca curiozitate sau fantezii masturbatorii.

Tatăl devine rivalul şi este temut atunci cînd se dezvoltă angoasa de castrare .

Fata îl înlocuieşte pe tată, care este criticat de mamă, cu un prieten al familiei sau un băiat mai mare care i-ar putea fi frate.

Totodată, în fantasmele fetei mamă este o fiinţă supremă şi îi oferă un frăţior sau penisul mult dorit.

Ea arată dezamăgire atunci cînd mama - "specialista" în cele erotice - nu îndeplineşte această funcţie.

Deci, se presupune că curiozitatea erotică în general este mare şi nu-i scapă diferenţa organică esenţială dintre fată şi băiat.

Ulterior, legătura cu mama persistă chiar şi la o vîrstă adultă, mai ales atunci cînd tatăl nu a jucat un rol dominant în ordinea familiei (a fost eclipsat de mamă).

În general, mama rămîne veşnic un model al admiraţiei sau/şi criticii.

Multe alte detalii de manifestare a oedipului pot să apară în diferitele faze de dezvoltare psihosexuală.

[ -> Vezi şi sexualitatea infantilă ]

În analiză, trebuie să ţinem cont de realitate, nu de definiţie, ca să vedeam, de pildă, că sora îşi admiră fratele pe care ar vrea să-l depăşească în ochii mamei/tatălui.

Această dorinţă devenită obsesie o poate urmări întreaga adolescenţă şi chiar mai departe, şi poate merge pînă la a-şi crea situaţii în care să-şi surclaseze prietenul şi mai tîrziu soţul (ipostaze ale fratelui).

Deci, în concluzie, realitatea şi analiza ne arată că variaţiile complexului lui Oedip sînt inepuizabile.

Lichidarea complexului Oedip

Există aşa ceva?

Lichidarea complexului nu este foarte clară.

Freud susţine, pe bună dreptate, că oedipul este complexul nuclear al nevrozelor.

Totuşi, cum se lichidează complexul lui Oedip?

Freud vorbeşte despre decepţia copilului care nu a reuşit să-şi atingă scopul erotic şi astfel îşi deplasează interesul erotic spre altcineva.

De asemenea, oedipul se refulează în perioada de latenţă a fazelor de dezvoltare psihosexuală.

Sau, Freud este de părere că, fiind instituit pe cale ereditară, complexul s-ar lichida automat, probabil tot prin ereditate.

Experienţa arată însă că el nu dispare sau nu în totalitate. Fragmente rămînînd probabil întreaga viaţă, dovada rolul central jucat de complex în nevroza ulterioară a adultului.

--
Autor: AROPA
22 09 2026

Resurse:

• Ostilitatea faţă de părintele de acelaşi sex
   
• Psihanaliza şi sexualitatea