Ce este formarea în psihanaliză?

Formarea în psihanaliză este un proces complex de asimilare a cunoştinţelor teoretice şi practice ale psihanalizei în scopul dobîndirii nivelului necesar practicării psihanalizei clinice.

De ce este complex acest proces? Din mai multe motive pe care le vom enumera mai jos:

1. În primul rînd este absolut necesar ca viitorul psihanalist să treacă printr-o psihanaliză didactică. În fapt, nu există nicio diferenţă între psihanaliza didactică şi cea terapeutică. Ambele urmăresc depistarea problemelor nevrotice ale analizatului şi apelează la aceleaşi metode (vezi şi secţiunea metode). În plus, în cazul psihanalizei didactice, candidatul va obţine informaţii suplimentare despre sensul simptomelor sale şi modul lor de abordare în teoria şi practica psihanalitică.

2. Cunoştinţele dobîndite din psihanaliza didactică trebuie extinse cu cunoştinţe legate de teoria şi practica psihanalizei şi în acest sens candidatul va citit şi studia principalele lucrări semnate de Freud, dintre care Interpretarea viselor, Conferinţe de introducere în psihanaliză, Psihopatologia vieţii cotidiene etc.

3. Psihanaliza nu este o simplă inginerie, adică o aplicare automată a unor soluţii de-a gata. Ea necesită talent.

În acest sens, viitorul candidat va fi testat pentru a se vedea dacă este dotat pentru profesia de psihanalist. Trebuie să dispună din start de capacitatea de a sesiza inconştientul şi de empatie. Mai trebuie, desigur, să aibă gust pentru lumea onirică, să fie un bun visător.

Simplul fapt că viitorul psihanalist a absolvit o facultate de psihologie nu oferă nicio garanţie de compatibilitate cu psihanaliza.

Ca psiholog, viitorul candidat nu are, implicit, calităţile care îl propun pentru practica psihanalizei.(1) Este şi motivul pentru care mulţi absolvenţi preferă să se limiteze la psihanaliza aplicată care nu necesită talent şi dispoziţii constituţionale (înnăscute).

4. Pentru că psihanaliza nu este o simplă inginerie devine evident că practica ei necesită multe alte cunoştinţe de cultură generală: literatură, artă, muzică, filozofie, spiritualitate etc. Şi Freud şi Carl Jung dispuneau de acest bagaj cultural impresionant.

5. În fine, e nevoie de practică îndelungată după pregătirea prealabilă - mai precis de practică supervizată pentru a demara o activitate clinică corectă.

Ca să închei, întreaga pregătire a viitorului psihanalist nu se poate limita la 2-3 ani de efort sau la cîteva cursuri de vară, aşa cum se întîmplă în România. Este nevoie de foarte mulţi ani, ceea ce face ca psihanalistul să devină profesionist cu mult după vîrsta de 30 ani!!! (2)

Se înţelege că aceste condiţii fac din profesia de psihanalist o încercare majoră. E nevoie, aşa cum am zis, de talent, de auto-analiză, de cunoştinţe teoretice şi de cultură generală. De practică (ani buni) supervizată...

Formare în România

Pînă în 1989 psihanaliza era clandestină în România.

Astăzi este permisă dar se pune întrebarea: există posibilităţi de formare în România?

Un răspuns scurt ar fi: şi da şi nu.

Pentru a explica de ce nu, trebuie să precizăm că în România nu se respectă condiţiile de mai sus şi totul se limitează la aplicarea formală a unor directive pentru a dobîndi diplome!

Este politica unui organism internaţional care doreşte să se extindă, la concurenţă cu altele, în fostele ţări comuniste, şi se abate cu bună ştiinţă de la principiile (re)cunoscute în formare.

Dacă adăugăm şi binecunoscutul "nepotism", adică acordarea unor gradaţii pe alte criterii decît cele profesionale (scandaluri pe acest subiect există destule (şi) în lumea "civilizată"), înţelegem şi mai bine de ce nu avem nici azi psihanalişti cu formare temeinică.

Note:
1. Experienţa arată că mulţi studenţi de la facultăţile de psihologie merg acolo din motive de tare psihice, ca şi cum obţinerea unei diplome ar fi o garanţie a sănătăţii lor mintale. Cunosc şi cazuri de psihiatri dominaţi de boli psihice, cu nimic mai prejos decît cele ale pacienţilor lor. Magia profesiei în chiar domeniul dizabilităţilor personale este irezistibilă. (A se vedea Alfred Adler cu teoria sa despre compensarea inferiorităţii organice.)

2. În acest sens este de la sine înţeles cam ce (ne) putem aştepta de la o persoană care susţine că are pregătire de psihanalist, ba chiar în mai multe domenii (implicit psihanaliza copilului), la o vîrstă cu puţin peste 20 de ani!

AROPA
Sursa ilustraţie: DKunert pixabay.com
Actualizat: 26.08.2026.

Resurse:

Cîteva articole pot completa subiectul formării în psihanaliză:

-> Cine are nevoie de psihanaliză în România

-> Două pericole

-> Cum studiem psihanaliza

-> Psihanalist cu acte în regulă

-> Autocunoaştere prin psihanaliză